In Romania, o casnicie dureaza in medie 13,2 ani

In Romania, o casnicie dureaza in medie 13,2 ani cuplucasniciedivort

Casatoria nu este un eveniment pe viata si, indiferent de cat de roz par lucrurile la inceput intre cei doi soti, e posibil ca la un moment dat sa se ajunga la divort. Si chiar se ajunge, destul de des. Statisticile arata ca, in Romania, 1 din 4 cupluri casatorite divorteaza, ceea ce corespunde unei rate de 1,5 divorturi/1.000 de locuitori – una dintre cele mai mari din Europa.

Printre cele mai frecvente motive de divort se numara problemele cu alcoolul, violenta, infidelitatea, lipsa de comunicare si “nepotrivirea de caracter” – sintagma sub care se ascund de obicei chestiuni pe care, din decenta, partile nu vor sa le faca publice.

Problema n-ar fi insa divortul in sine. Acest eveniment este pana la urma unul logic, pentru ca – nu-i asa? – nimeni nu e obligat sa stea toata viata alaturi de o persoana infidela, betiva sau violenta.

Cea mai importanta problema este cea a copiilor. Ce se intampla cu copiii cuplului in cazul unui divort? Decizia apartine instantei. Aceasta stabileste modul de exercitare a autoritatii parintesti (adica acordarea custodiei copiilor), printr-o procedura care poate fi mai simpla sau mai complexa, in functie de fiecare caz in parte.

1. Odata cu intrarea in vigoare a Codului civil, regula este ca, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti (in limbaj obisnuit „custodie comuna”). Aceasta presupune, intre altele, responsabilitati in comun ale parintilor in ceea ce priveste deciziile importante care se iau cu privire la copii (ex: alegerea gradinitei, a scolii, interventii medicale samd.).

Exceptia. Cand exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta poate hotari ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti (parinte custodian). In aceasta situatie, celalalt parinte (parinte necustodian) pastreaza dreptul de a veghea asupra modului in care copilul este crescut si educat, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.

2. Locuinta copilului dupa divort
Parintii se pot intelege asupra locuintei copilului dupa divort. Daca nu se inteleg si decid contrar interesului superior al copilului, instanta stabileste, odata cu pronuntarea divortului, ca locuinta copilului minor sa fie la parintele cu care locuieste in mod statornic (parinte rezident). Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.

3. Relatiile personale ale copilului cu parintii si cu alte persoane semnificative din viata sa
Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

4. Contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare
Parintii se pot intelege cu privire la contributia lor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. In caz de neintelegere, instanta de tutela stabileste contributia fiecarui parinte la aceste cheltuieli.

Numai daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani. Pensia de intretinere poate fi o suma fixa sau o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere. Pensia de intretinere stabilita intr-o suma fixa se indexeaza de drept, trimestrial, in functie de rata inflatiei.

Citeste si: 13 citate emotionante despre copilarie, pe care orice om mare ar trebui sa le cunoasca: Nu este niciodata prea tarziu pentru a avea o copilarie fericita

Sursa foto: www.pexels.com