Izvorul Tamaduirii 2018: Ziua in care tinerii isi fac juraminte si se sfintesc apele

Izvorul Tamaduirii 2018: Ziua in care tinerii isi fac juraminte si se sfintesc apele izvorul tamaduirii 2018juraminte izvorul tamaduiriitraditii si obiceiurisaptamana luminatavineri saptamana luminata

Vinerea din Saptamana Luminata se sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin.
Aceasta sarbatoare isi are originea in vindecarea minunata a unui orb ce si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor situat intr-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidita din ordin imparatesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul "Izvorul Tamaduirii".

Credinciosii care merg la biserica in aceasta zi se inchina in special catre Maica Domnului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului.

In aceasta zi nu se lucreaza


Astazi se sfintesc apele

In toate lacasurile de cult, de Izvorul Tamaduirii, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei (aghiasma mica), dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.

De asemenea, de Izvorul Tamaduirii preotii efectueaza slujbe speciale la fantani si izvoare, pentru a sfinti apele. Gospodarii folosesc aceste ape cu scopuri diverse. De exemplu, isi stropesc animalele din gospodarie, pentru a fi sanatoase, la fel fac si cu gradinile si livezile, pentru a avea un an roditor

Juramantul tinerilor de Izvorul Tamadurii

Anual sau o singura data in viata, in functie de traditiile locului, tinerii isi faceau juramantul juvenil, prin care legau intre ei prietenii si fratii pe viata, printr-un ritual specific.

Fie ca se aflau in casa, in gradina, sau in jurul unui copac inflorit, tinerii spuneau cu voce tare juramantul de legamant, isi imparteau un colac simbolic ce continea alimente si obiecte traditionale, alaturi de o lumanare. Apoi, acestia se imbratisau frateste si se ospatau si jucau dansuri traditionale. 

Dupa incheierea solemna a legamantului, copii si apoi oameni maturi isi spuneau pana la moarte surata, vere, fartate, verisoara.

Legaturile dintre acesti tineri erau pe viata, asemeni fratilor biologici. Se ajutau, iubeau si respectau ca si cum ar fi fost o adevarata familie. 

Multe regiuni din tara inca pastreaza aceste traditii stramosesti.