Straveche poveste de Valentine’s Day
valentines dayziua indragostitilot romaniapovesti dragostefilemon si baucislegendele olimpului
"Tocmai se pregateau sa-si faca culcusul pentru acea noapte, intr-o capita-nmiresmata de fan, ce se afla pe camp, cand, iacata o luminita... Uitandu-se ceva mai bine, au inteles ca-i o coliba, cea mai sarmana dintre toate cate vazusera in sat. Hermes s-a apropiat de usa si a batut usor in ea.
Usa micuta s-a deschis incetinel si scartaind. In prag, s-a aratat un chip. Un chip cuminte de batran, si-n urma lui o batranica.
- Poftiti! Poftiti in casa noastra, au rostit ei, fara sa-ntrebe macar o vorba pe drumeti, de unde vin si cine sunt. Cei doi batrani, asa buni si primitori, se numeau Filemon si Baucis.
Desi erau atat de-n varsta, rar sa fi fost pereche-n lume mai strans unita decat ei. Se indragisera din vremea cand amandoi erau copii. Mai tarziu, se legasera prin lantul dulce-al casniciei si ramasesera-mpreuna saizeci sau saptezeci de ani, daca nu, poate si mai bine... Iar lumea ii dadea drept pilda de casnicie trainica. Fetelor, cand se maritau, parintii le faceau urarea:
- Sa fii la fel de fericita, in anii tai de casnicie, cum este doar batrana Baucis!
Baietilor, la-nsuratoare, parintii le spuneau la fel:
- Sa fii iubit ca Filemon de credincioasa lui sotie!
Si, daca e sa vorbim drept, nu avusesera batranii niciun belsug in viata lor. Coliba-n care locuiau era din trestie uscata, cam coscovita si aplecata, si invelita cu sovar. Alaturi de coliba lor era un petic de gradina, taiat in doua de-un parau. (...) Erau saraci, dar acest lucru nu-i impiedica deloc sa isi gaseasca multumirea in dragostea ce-i lega, in intelegerea deplina ce domnea vesnic intre ei. Asa se face ca puteau sa-ndure orisice necazuri si lipsuri grele, fara teama sau plansete zadarnice. (...) Acestia erau pamantenii la care Zeus si cu Hermes au poposit in acea seara.
Cu fete calde, primitoare, cu firea lor deschisa, buna, i-au poftit grabnic in coliba pe cei doi mandri olimpieni, fara sa cate nici la haine, nici la cuvinte sau la fete. Ba, tocmai fiindca olimpienii pareau truditi, saraci, flamanzi, cei doi batrani s-au aratat mai saritori ca totdeauna, mai dornici sa-i primeasca bine. (...)
Umbland grabita, batranica stersese masa cu-n manunchi de menta stransa din gradina, iara, pe masa, adusese masline puse-n saramura, cicoare, napi, branza de vaci si oua coapte-n spuza calda. Si-ntr-un vas larg pusese vinul destul de vechi si aromat. (...) Nu mai stiau cum sa-i slujeasca pe cei doi oaspeti, ce sa le dea, cum sa-i imbie. Mai ales Filemon, batranul, le turna vin neincetat. Dar ce sa vezi? Oricat turna vinul in cani, vasul de lut ramanea plin. Stapanul cerului daduse, in acest fel, un semn ca este un preaputernic olimpian. Filemon a priceput semnul. Chemand-o langa el pe Baucis, s-au plecat zeilor cu teama. Amandoi si-au cerut iertare ca cina a fost prea saraca. (...)
- Ati fost pentru noi gazde bune. Vecinii vostri, insa, nu ne-au primit ca oaspeti, precum se cuvenea, desi cerusem adapost in numele Olimpului. Pentru nelegiuirea asta, ei au sa fie pedepsiti. Numai pe voi va vom cruta, dar trebuie sa ne urmati pe muntele din apropiere. (...) Luandu-si cate un toiag in maini, au pornit dupa cei doi zei. Au mers ce-au mers si au ajuns aproape-n varful muntelui. Atunci, Filemon a-ntors capul, sa vada ce s-a petrecut si ce osanda au dat zeii satului lor. Da-n locurile cunoscute, vointa zeilor schimbase satul intreg intr-un lac negru, care sclipea tacut sub luna, inchizand taina-n apa sa. (...) Catand batranii inspre coliba lor cea veche, n-au mai vazut-o. Insa, pe locul unde fusese ea-nainte, se ridicase-o insula. Pe insula, era un templu (...).
- Voi o sa locuiti in templu, a glasuit solemn stapanul. Vreau sa va dau si o rasplata pentru ca i-ati cinstit pe zei. Spuneti o singura dorinta. Poate vreti aur, tinerete sau frumusetea mult ravnita, putere, slava sau marire? Spuneti ce vreti, si va voi da. Filemon a privit spre Baucis. Ea catre el, cu inteles. Se deprinsesera cu timpul sa-si graiasca fara vorbe, numai privindu-se in ochi.
- Nu, mare Zeus, nu vreau asta, a dat raspuns Filemon. Aurul mult se rispeste. Puterea scade. Tineretea trece cu anii, negresit. Pacea si dragostea in care am vietuit cu buna-mi Baucis sunt lucruri de nepretuit. De-aceea, daca vrei sa faci unor batrani sarmani un dar, ingaduie sa-nchidem ochii, amandoi, in aceeasi clipa. Sa nu-mi vada sotia rugul pe care imi vor arde trupul. Nici eu pe-al ei nu vreau sa-l vad, caci m-ar indurera prea tare...
- Numai atat va doriti?
- Darul acesta ni-i destul... a dat din cap batrana Baucis.
- Bine. Fie pe voia voastra... Si Zeus a facut un semn. Amandoi zeii au pierit. N-au mai ramas decat, acolo-n munte, decat batranii (...).
Anii s-au scurs pe indelete. Cei doi s-au garbovit mai mult. Ochii li s-au incetosat; nu mai vedeau nici la un pas. (...) Si poate ca si-ar fi spus cei doi batrani si alte vorbe de adio si de mangaiere, dar gurile le-au amutit. (...) Batranul nu mai era om, ci se facuse un stejar falnic. Baucis, in schimb, era un tei subtire, alb, cu flori micute, dar cu mireasma-ametitoare. Legenda spune despre templu ca s-a sfaramat, batut de vanturi, dar, multa, foarte multa vreme, s-ar fi vazut inca acolo cei doi copaci: un stejar mandru si puternic, ce-mbratisa cu ramurile sale un tei cu trunchi alb si plin de floare..."
Iata o poveste mai putin cunoscuta, publicata de Al. Mitru in "Legendele Olimpului - Zeii". Nu este povestea Julietei si a lui Romeo, nici cea a lui X si Y, care-si masoara afectiunea-n kilograme de ursuleti sau centimetri patrati de tablete de ciocolata, nici-n scrasnet de roti de masini scumpe, nici in carate de nestemate.
Va uram sa fiti la fel de fericite "cum este doar batrana Baucis" si "sa fiti iubiti ca Filemon de credincioasa lui sotie"!
Foto: pexels.com
