Bucurestiul chiar a fost ocupat! Cu shoppingul!
occupy bucharestoccupy wall streetmallbaneasa shopping citycarrefourikea
Pe 15 octombrie, niste oameni s-au mobilizat sau au incercat sa se mobilizeze, dupa deja modelul Occupy Wall Street, pentru a protesta impotriva bogatilor – persoane fizie si juridice. Unora, mai ales italienilor, le-a iesit miscarea, altora, adica romanilor, deloc.
Niste tineri, pe niste bloguri au chemat si ei, proletar, la o actiune, la un protest, sub deviza Occupy Bucharest. Sambata, in nu stiu ce piata, s-au strans vreo 50 de persoane si au ocupat o farama de Bucuresti.
Oricum, indemnul, sloganul este atat de lipsit de sens, pe cat protestul lor copiat la calc. Cum sa ocupi Bucurestiul? Pai, daca ai buletin de Bucuresti, deja l-ai ocupat. Pe urma, intrucat, in capitala Romaniei, rata somajului este poate cea mai scazuta din tara, ai ocupat deja Bucurestiul si in ceea ce priveste locul de munca.
Dar, in afara de aceste doua ocupari, tot sambata, Bucurestiul si bucurestenii mai erau ocupati cu ceva: cu schoppingul! Pe Bulevardul Timisoara, la distanta de un kilometru, sunt doua mall-uri, dotate cu parcari, inclusiv subterane. Ei bine, ca in fiecare dupa-amiaza de sambata, angajatii firmelor de paza se transformasera in agenti de circulatie.
Era plin, era aglomerat, de parca la mall marfurile nu se vand, ci sunt gratis, se dau ca la unitatile de ajutor social. Daca parcarea era plina, la fel erau si magazinele, desi inca nu a inceput sezonul reducerilor!
La fel de plin a fost si complexul comercial, de fapt oraselul comercial, ca doar de aia se si numeste Baneasa Shopping City. La Carrefour, era plin; in mall, era plin, iar, la Ikea, ziceai ca mobila si nu braga este proverbiala pentru ieftinatate.
Cam cu asta a fost ocupat Bucurestiul sambata! Nu stiu daca e bine sau rau, dar asa a fost si asa este ocupat Bucurestiul la fiecare sfarsit de saptamana.
Cat despre cei cu sloganul de ocupare... dintre lozincile afisate de ei, este de remarcat una: "Am 30 de ani si datorii pentru 100!" Pai, scuza-ma, ti le-am facut eu? Daca te-ai indatorat peste puterile tale – pe care, desigur, le credeai herculene – spune-ne nu numai ca ai 30 de ani si datorii cat pentru100, ci si cata minte ai reusit sa… capitalizezi la cei 30 de anisori ai tai!
In alte orase ale lumii, protestatarii cereau locuri de munca si scandau lozinci impotriva bancilor si a burselor. Pai, tocmai acestea creeaza locuri de munca.
Stiu ei cat il costa - in termen de taxe, impozite, asigurari, contributii - pe un patron sa angajeze o persoana? Ar mai fi trebuit sa se intrebe cat costa si daca sunt necesare borduri, gardulete, asfaltul plan, fara gropi, fara cusur care este raschetat pentru a se asterne unul nou.
Ar mai fi trebui sa se intrebe cati angajati platesc statele ai caror cetateni sunt pentru a plimba niste hartii. Pe urma, poate ar fi stiut impotriva cui sa-si indrepte protestele si mai ales sa-si exercite si exerseze dreptul la libera exprimare.
Un american striga sa ocupe bursa. De ce sa ocupi, bursa, prietene? Ti-a facut ea datorii personale sau pe cele publice? Nu. Le-au facut insii aia care te conduc, care ne conduc pentru ca – probabil ca si tine – ce sa vezi, nici ei nu stiu cum sa gestioneze banii.
Si cu aceeasi pricepere ca tine, stiu sa se imprumute. Sigur, tu, daca ti-ai luat si casa si masina, si frigider si smartphone pe credit, este treaba ta, responsabilitatea ta. A ta si a bancii care te-a imprumutat.
In schimb, guvernantii care au luat bani cu imprumut si nu prea justifica scopul folosirii lor, aia si numai aia ar trebui sa-ti dea socoteala. Datoriile pe care le-ai facut tu, cetateanu’, nu le vei plati decat tu, nu le lasi nefericita mostenire copiilor, nepotilor.
In schimb, guvernele care ne-au indatorat pe noi toti, arunca povara platirii datoriilor nu numai in carca noastra, ci si a copiilor si nepotilor. Impotriva lor, da, ai aproape tot dreptul sa te revolti.
Dar, ce sa vezi, ai si tu o parte din vina cand ai pus stampila pe cei care te-au indatorat. Probabil ca multi dintre protestatarii de pe Wall Street au pus stampila pe Obama. Cum se mai exaltau ei ca la Iisus Hristos cand le urla – la vremea aceea - proaspatul presedinte sloganul capabilitatii lor.
Le-a zis "Yes, we can!" dar nu le-a si explicat care "we" si cati "can". I-a lasat pe ei sa subinteleaga si nu prea au subinteles bine.
La fel si in Italia, si in Marea Britanie si in oricare alt stat: niste insi au ajuns la putere, pentru ca au fost votati, nu au fost parasutati asa, din vazduh. Si, odata ajunsi acolo, datorita votului tau, au inceput sa ia cu imprumut si sa salveze din banii aia si altii bancile pe care le hulesti, dar, odata cu ele si locuri de munca, atat ale bancilor, cat si pe cele ale companiilor creditate de acele banci.
Nu garanteaza nimeni ca, daca bancile salvate ar fi fost lasate sa pice, tie, cetateanulului de rand, ti-ar fi mers mai bine. Si, protestatari de pe Wall Street, de la Roma, de la Londra, in timp ce voi va rasculati impotriva capitalismului, altii, aproape la fel de numerosi ca voi faceau cozi de zeci de metri ca sa-si cumpere iPhone4S. Nu spune asta foarte multe?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
