de Mihai Balescu
la 23 Dec. 2017 Exclusiv
Oportunitatea ratata de a-l ucide pe Osama bin Laden inainte ca acesta sa organizeze si sa puna in aplicare atacul terorist din 11 septembrie 2001 i-a determinat pe sefii armatei americane sa se concentreze pe realizarea unui sistem capabil sa loveasca orice punct de pe glob in mai putin de 1 ora.
Sistemul a primit numele de Prompt Global Strike si, initial, a avut in vedere folosirea unor arme care existau deja: rachetele balistice intercontinentale (o astfel de racheta, pusa la punct in timpul razboiului rece pentru a transporta incarcaturi nucleare, poate atinge orice tinta, oriunde pe Pamant, in 30 de minute sau chiar mai putin). Solutia, in principiu, era simpla: “Scoatem incarcatura nucleara, punem in loc o incarcatura conventionala si folosim racheta ca sa distrugem tinte punctuale, oriunde in lume.”
Solutia aceasta a trebuit insa sa fie trecuta pe planul doi, pentru ca exista riscul ca ea sa declanseze al treilea razboi mondial. O racheta balistica intercontinentala, odata lansata, are o “semnatura” specifica, usor de identificat de sistemele de aparare ale unor tari ca Rusia sau China.
Doar ca aceasta semnatura nu indica si tipul incarcaturii. Nucleara sau nu, aceasta racheta arata la fel pe radare. Si e usor de anticipat ce se poate intampla daca vreuna dintre aceste doua tari se trezeste in spatiul ei aerian cu un astfel de musafir pe care il asociaza, in mod normal, cu un atac nuclear.
Din acest motiv s-a optat pentru folosirea unor rachete balistice modificate, cu o cu totul alta “semnatura” fata de cea a rachetelor balistice clasice, care sa transporte in numai cateva zeci de minute munitia conventionala necesara distrugerii tintelor vizate. Munitia in cauza este in fapt un focos care se desprinde la un moment dat de racheta si se deplaseaza apoi, propulsat prin mijloace proprii, cu o viteza de peste 20.000 km/h. El poate lovi pur si simplu tinta, distrugand-o datorita imensei energii cinetice acumulate, sau poate exploda deasupra ei imprastiind mii de bare de tungsten si spulberand totul pe o raza de 10 metri.
Evident, ceea ce tocmai am descris este doar o varianta probabila, pentru ca intreg proiectul Prompt Global Strike este invaluit in mister. Detaliile acestui proiect sunt mai mult banuite, in baza unor franturi de declaratii ale oficialilor americani. Aceste franturi de declaratii lasa sa se intrevada, de exemplu, si un sistem de aparare amplasat in spatiul cosmic, pe o platforma orbitala de pe care sa poata fi lansate proiectile catre tinte de pe sol, cu o precizie de 8 metri.
Problema e ca, fiind in spatiul cosmic, platforma va trebui sa astepte uneori chiar si cateva ore pana sa ajunga in pozitia optima de lansare. Ca urmare, pentru a fi cu adevarat eficient, sistemul ar trebui sa contina o multitudine de astfel de platforme, iar asta implica costuri enorme, chiar si pentru SUA (ca sa nu mai vorbim de tratatele internationale, care interzic amplasarea de arme in spatiul cosmic).
Legat de costuri, suma necesara punerii in aplicare a proiectului Prompt Global Strike nu este cunoscuta. Dar daca acest proiect va deveni functional, el ar aduce economii importante, deoarece SUA nu ar mai trebui sa intretina toate bazele sale militare de peste mari si tari. O singura baza, amplasata pe teritoriu american, ar fi suficienta pentru a gestiona misiunile acestui program.
Comentarii