de Mihai Balescu
la 13 Mai. 2019 Exclusiv
Daca voiai sa te bucuri de cateva minute de desene animate, de un film, de un meci de fotbal sau de orice altceva decat Ceausescu, trebuia sa iti instalezi o antena speciala cu care sa prinzi posturile de televiziune ale tarilor din jur: Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, URSS.
Era vorba despre o antena realizata din elemente accesibile (teava de fier si bare din aluminiu) procurate de prin fabrici si uzine si asamblate ulterior dupa o o anumita schema care fusese publicata la un moment dat in revista “Stiinta si Tehnica”. Ea, antena, asigura o receptie cu atat mai buna cu cat era mai inalta, ca urmare locul ideal pentru amplasarea ei era pe bloc, cu un avantaj clar pentru locatarii din blocurile de 9-10 etaje.
Rezultatul? Pe blocuri aparusera adevarate paduri de astfel de antene, unele inalte chiar si de 6-8 metri si care necesitau sisteme serioase de ancorare pentru fixarea pe pozitie, dat fiind ca orice abatere de la orientarea in directia optima afecta imaginea de la televizor (imagine care oricum era plina de purici).
Ce programe puteai vedea atunci? La televiziunea bulgara pe care o prindeam eu pe vremea aceea (se incetatenise expresia “sa prinzi bulgarii”), imi amintesc emisiunile duminicale gen magazin, de 1-2 ore, cu reportaje, desene animate si clipuri muzicale, filmele occidentale de mana a treia difuzate sambata seara si, desigur, meciurile de fotbal.
Meciurile de fotbal constituiau de fapt motivul pentru care aparusera in peisaj aceste antene, la inceputul anului 1982. In vara acelui an urma sa aiba loc Campionatul Mondial din Spania, dar se stia ca Televiziunea Romana n-avea sa transmita nimic, ca urmare – pe principiul cererii si al ofertei – imediat s-au pus la punct aceste antene care rezolvau problema.
In consecinta, toate competitiile fotbalistice majore ale deceniului 9 au fost urmarite la televiziunile tarilor din jur, e-adevarat, la o calitate a receptiei care de multe ori nu permitea identificarea foarte clara a mingii pe teren.
Atmosfera acestor vizionari era insa foarte frumoasa: adesea meciurile erau urmarite in grupuri de 10-15 locatari care se strangeau la cate un vecin acasa sau in jurul unui televizor amplasat in uscatoria blocului, ocazie cu care se mai impartaseau informatii, se spuneau bancuri sau se faceau comentarii savuroase.
Multi isi puneau insa intrebarea de ce regimul nu interzice aceste vizionari (clandestine, totusi) ale unor programe TV straine si de ce nu desfiinteaza padurile de antene de pe blocuri. Simplu, programele in cauza erau inofensive din punct de vedere ideologic, nu propagau idei capitaliste (tarile din jur erau tot socialiste) si, in principiu, ele nu difereau cu nimic de programele pe care le difuzase Romania in anii ’70 si la inceputul anilor ’80: filme, muzica, divertisment – nimic nelalocul lui.
Cert este ca astazi, cand vedem abundenta colosala de posturi TV si gradul de specializare la care s-a ajuns (avem canale de filme, de stiri, de sport, de desene animate, de muzica s.a.m.d. care emit non-stop), ne vine greu sa intelegem situatia de acum 30 de ani, cand oamenii ajunsesera sa comenteze cu pasiune chiar si o reclama banala difuzata la televiziunea sarba sau maghiara.
Si, de asemenea, ne vine greu sa intelegem cu ce se ocupau cei peste 700 de angajati din Televiziunea Romana de atunci. Repet, tot programul zilnic avea doar 2 ore si era cu Ceausescu cap-coada. Nu se dadea deloc sport la TV, dar exista Redactia “Sport”, nu se difuza divertisment, dar existau scenaristi, costumieri, regizori etc., nu se realiza niciun fel de emisiune, dar existau in schema realizatori de emisiuni. Serios, ce faceau toti acesti oameni intr-o zi obisnuita de lucru?
Citeste si: ANPC a dat amenzi de peste 1,2 milioane de lei pentru nerespectarea comercializarii articolelor de incaltaminte
Sursa foto: www.latrecut.ro
Comentarii