Analizele Manager.ro: De ce este Germania obligata sa salveze Grecia

Analizele Manager.ro: De ce este Germania obligata sa salveze Grecia greciasalvarea grecieigermania

Unii analisti spun ca Grecia e calul troian al zonei euro - o cochilie frumoasa care ascunde doar datorii si sperante desarte si care s-a infiltrat in marea familie fericita a Uniunii Europene, dand totul peste cap. E o analogie care insa nu prea sta in picioare. Si asta pentru ca Grecia e mai degraba un cal troian "inversat", unul care incearca din rasputeri sa nu se sparga si sa nu-si reverse in exterior problemele. In viziunea publicatiei The Times, analogia corecta este alta: Grecia, nepotul risipitor, Germania, matusa cu bani.
Intr-adevar, daca Grecia ar fi o persoana, ea ar fi nepotul rasfatat care nu reuseste sa-si faca un rost in viata si care este intretinut de o matusa bogata, anume de Germania. O matusa care l-a tot imprumutat pe acest nepot cu sume din ce in ce mai mari, incat a ajuns pana la urma sa se afle ea insasi intr-o situatie delicata. Motivul?

Nu toti banii dati nepotului Grecia sunt banii matusii Germania. Multi dintre ei sunt ai altor persoane, fara nicio legatura de rudenie cu cei doi, dar care au fost de acord sa finanteze Grecia, considerand-o un plasament sigur tocmai fiindca in spatele ei se afla matusa Germania, cu carnetul de cecuri in mana.

Si-acum sa analizam putin ce s-ar intampla daca Germania nu i-ar mai asigura spatele Greciei: persoanele in cauza ar inceta sa mai imprumute bani, atat nepotului elen, cat si altor rude cu probleme: Spaniei, Irlandei, Portugaliei, ba poate chiar si Frantei (care se gandeste cu neliniste la datoriile acumulate pe cardul de credit).

Iar intr-o asemenea situatie, cu nepotii lipsiti de finantare si de sperante de redresare, matusa Germania nu si-ar mai vedea nici ea inapoi banii pe care i-a dat, astfel ca in final ar fi si ea la fel de napastuita ca toti ceilalti. Limpede, nu?

Lasand insa la o parte aceste analogii, sa spunem ca situatia este, intr-adevar, grava. Cifrele arata ca, dintr-o solidaritate interesata (caderea Greciei riscand sa duca la o prabusire a monedei unice), Uniunea Europeana si FMI au imprumutat Atenei peste 240 de miliarde de euro.

Si ce a facut Atena cu acest aflux fara precedent de bani? In mod evident nu l-a utilizat pentru a dezvolta tara, ci mai degraba pentru a intretine o clientela politica si pentru a sprijini consumul (poate nu stiati, dar Grecia era una dintre principalele piete europene pentru masinile de lux germane).

Toate temele mari pe care le avea de rezolvat aceasta tara au fost ignorate. Astfel, primul plan de austeritate negociat cu FMI si UE in primavara anului 2010 nu a fost niciodata aplicat, dupa cum a recunoscut si fostul guvern Papandreu, iar al doilea este incremenit de la alegerile din 6 mai. Apoi, legea care reglementeaza concurenta in peste 150 de meserii, desi a fost votata acum 1 an, tot nu este pusa in aplicare, crearea unei intreprinderi este in continuare un proces foarte anevoios, iar cadastrul tot nu este terminat, desi Uniunea Europeana il cere de 20 de ani si chiar a si platit pentru a-i ajuta pe greci sa-l faca. Iar peste toate astea, economia neagra acopera intre 30 si 40% din PIB si nu da deloc semne de diminuare.

Si urmarea cea mai evidenta a acestei situatii consta, desigur, in scaderea dramatica a nivelului de trai, o scadere care, culmea, pare sa fie o alegere nationala: grecii prefera sa pastreze sistemul, dovada ca partidele care doresc sa puna capat acestui sistem nu au trecut pragul de 3% la recentele alegeri.

Au fost votate in schimb partidele care promit ca tara poate primi ajutoarele internationale fara sa i se ceara nimic in schimb, ilustrandu-se astfel perfect o idee adanc inradacinata in mentalitatea grecilor - aceea ca tara lor ar avea dreptul la un tratament special, in calitate de leagan al civilizatiei occidentale (desi mai mult ca sigur ca nici grecilor nu le-ar conveni sa-i auda pe italieni facand apel la Cicero sau la Augustus ori de cate ori li se cere sa reformeze piata muncii sau sa lupte impotriva Mafiei).

Cu aceasta atitudine a grecilor, e clar ca Uniunea Europeana si FMI nu vor vedea prea curand inapoi banii imprumutati. Dar la fel de clar e ca aceasta amanare sine die a platii datoriilor nu trebuie acceptata fara conditii: Grecia, ca ii place sau nu, trebuie sa se schimbe si sa faca reforme profunde.

Datoria ei nu poate fi stearsa pur si simplu, asa cum propun unii entuziasti greci. Daca s-ar face asta, in 20 de ani, mai mult ca sigur, vor trebui varsati din nou bani grei pentru salvarea tarii. Si atunci butoiul Danaidelor din mitologia greaca ar deveni o realitate. O realitate de care Europa s-ar lipsi cu mare placere.