Coronavirus. De la Lockdown la Lockstalgie

Coronavirus. De la Lockdown la Lockstalgie lockdownlockstalgie

E foarte probabil ca perioada pandemiei si mai ales acea particica in care ne-am trezit cu totii intr-o lume noua, in lockdown, complet izolati si obligati sa ne petrecem aproape tot timpul in locuinte, sa reprezinte evenimentul major al vietii noastre. 
Peste zeci de ani, tanara generatie, care a experimentat in 2020 pandemia de coronavirus, va avea cu siguranta ce sa povesteasca nepotilor. 

Desi tram vremuri dificile, care ne pun la incercare rabdarea, toleranta, puterea de intelegere, de asumare, de constientizare, capacitatea de reactie, de solidarizare si, in cele din urma, ne pun in pericol sanatatea, s-ar putea sa privim cu alti ochi toata aceasta situatie, peste 5, 10 sau 15 ani.

Imi amintesc de povestile detinutilor politici din perioada incipienta a represariilor bolsevice in Romania. Desi vorbesc cu durere despre cele patimite in spatele gratiilor pe nedrept, simti din glasul lor ca evoca tragismul propriilor destine doar pentru ca generatiile viitoare sa aiba ce sa invete. Simti din glasul lor ca, de fapt, altceva a ramas in urma acestor evenimente, si nu umilinta, foametea, bataia, batjocura. A ramas credinta in Dumnezeu, solidaritatea, patriotismul. Si glasul le tremura de emotie si bucurie ca, in acele vremuri de prigoana, lucrurile sfinte au ramas intocmai cum le-a fost harazit de sus sa fie: Sfinte.

Cred ca si pandemia ne va face, peste ani, sa uitam de scandalurile politice de azi, sa uitam numele liderilor politici care cauta astazi un gram de putere efemera, calcand pe cadavre, sa uitam de frustrare, anxietate, solitudine, impostura, neputinta. 

Ne vom aminti, si, probabil, le vom povesti urmasilor nostri cum, in aceasta perioada, am invatat sa facem lucruri noi. Am invatat sa improvizam, ne-am intors unii dintre noi in trecut, am invatat sa ne adaptam, poate ne-am apropiat mai mult de prieteni, de familie, poate ne-am facut noi prieteni cu ajutorul tehnologiei, poate ne-am schimbat cariera.

Aceste lucruri ne vor duce intr-un alt viitor. Poate care nu ar fi fost posibil fara pandemie. Poate, daca nu simteam pericolul de a ne pierde jobul, nu incercam sa ne perfectionam in aceasta perioada, lucru ce, peste ani, e posibil sa ne aduca foloase. Sau poate ca, daca nu pierdeam locul de munca, nu vedeam o alta oportunitate, sau o refuzam! Fiecare alegere de azi, contureaza un alt viitor pentru maine, pentru urmatorii ani.

Poate asa va arata era post-pandemie: imbracata in niste destine ce au luat nastere dintr-o catastrofa initiala, dar care s-au modelat pe parcurs spre o forma imbunatatita, performanta, stralucitoare, revelatoare.  Poate ne va fi dor sa lucram de acasa, sa avem atat de mult timp liber, sa avem atat de multe ocazii de a ne dedica timp pentru noi.

Si despre asta vom povesti. Vom depana cu umor amintiri despre vremurile care astazi ne scot din sarite, despre depozitele de hartie igienica si cum ne-am aruncat salarii intregi pe conserve si paste... vom rade, vom constata poate ca nimic nu e intamplator si, de ce nu, ca tot raul duce spre bine.

Asa, vom ajunge sa facem tranzitia de la lockdown la lockstalgie. Dar, cum fiecare alegere facuta azi, contureaza viitorul in care vom trai maine, se aplica si in cazul in care deciziile de azi nu sunt tocmai inspirate. Si, in acel caz, in care spre exemplu alegem sa sfidam masurile de protectie sanitara, e posibil sa ajungem intr-o lockstalgie in care ne-am mai dori cateva sute de noi cazuri de infectare pe zi, si nu mii si mii.