Discriminarea - o chestiune condamnabila si nu prea

Recent, orasul Berlin a adoptat o lege care interzice discriminarea de orice fel si care permite victimelor discriminarii sa ceara despagubiri. Motivatia autoritatilor? Berlin este o metropola caracterizata de diversitatea locuitorilor sai, iar toleranta si respectul reciproc sunt importante pentru a face ca traiul colectiv sa functioneze bine. Lucrurile nu sunt insa chiar atat de simple pe cat ar vrea autoritatile.

Discriminarea, in principiu, e de condamnat. E inacceptabil sa vezi ca unei persoane in carucior cu rotile ii este refuzat accesul intr-un restaurant, pe motiv ca ii face pe ceilalti clienti sa se simta inconfortabil. Sau ca un candidat cu varsta de peste 50 de ani este respins din start la un interviu de angajare, inainte chiar de a i se testa abilitatile. Sau ca un strain nu isi poate deschide un cont la o banca locala fiindca are doar un permis de sedere temporara.

Problema e ca sunt o gramada de alte situatii, incadrate si ele la discriminare, unde nu e foarte clar ca, intr-adevar, ar fi vorba despre vreo discriminare. Concret, legea mentionata mai sus interzice, de exemplu, discriminarea pe motiv de apartenenta religioasa sau de lipsa de competente in limba germana, fapt care naste niste intrebari interesante.

De exemplu, cum ar trebui oare sa procedeze un angajator cu o candidata musulmana, care nu sta decat cu fata acoperita, care se descurca greu cu germana si despre care stie ca urmeaza sa-si intrerupa de 5 ori pe zi programul de lucru pentru a se ruga? Ar trebui sa ii acorde jobul, desi eficienta ei va fi minima, doar pentru ca asa il obliga legea anti-discriminare? Si sa ii mai si plateasca un salariu similar cu al colegilor ei barbati, ca sa nu fie dezavantajata pentru ca e femeie, desi poate ea nici macar nu va intelege foarte bine ce are de facut?

Nu vreau sa bag in aceeasi oala toate cazurile strainilor care au ajuns in Germania, dar cand vrei sa te stabilesti intr-o alta tara, e la mintea cocosului ca primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa inveti limba tarii respective. Altfel n-ai nicio sansa sa te integrezi. Si al doilea lucru e sa te straduiesti sa inveti obiceiurile locului si sa le asimilezi ca si cum ar fi ale tale, pentru ca tu ai dorit sa vii acolo, nu te-a chemat nimeni. E ilogic sa iti aduci valorile culturale dupa tine si sa te mai si apuci sa faci scandal daca localnicii nu ti le accepta.

Ca sa nu mai spunem ca uneori nu mai e vorba doar despre chestiuni culturale pasnice, gen purtatul burkai, ci despre lucruri inimaginabile intr-o tara civilizata – a se vedea evenimentele de acum 4 ani, de Revelion, cand 1.200 de femei au fost agresate sexual in Koln, Hamburg, Stuttgart etc. de cca 2.000 de imigranti din Orient si nordul Africii, dintre care peste jumatate sosisera in Germania cu cateva luni inainte, odata cu deschiderea granitelor de catre Angela Merkel.

Sa fii victima unei astfel de agresiuni in propria ta tara, sa fii traumatizata pe viata de asemenea “oaspeti” si sa mai si vezi ca guvernul ii cocoloseste si le apara “drepturile” e strigator la cer. In acest context, parca intelegem mai bine reticenta nemtilor cand vad o persoana cu tenul mai inchis la culoare. Si, culmea, autoritatile germane numesc aceasta reticenta discriminare, o condamna si o pedepsesc. Dar pe infractori nu. Daca nu stiati, in urma celor 1.200 de agresiuni sexuale de acum 4 ani (vorbim numai despre cele reclamate), au fost doar patru condamnari, dintre care doua cu suspendare.

Ideea e ca sunt discriminari si discriminari. Unele sunt in mod clar niste abuzuri (cum poti sa nu promovezi pe un post de conducere o femeie desteapta si foarte bine pregatita doar pentru ca este femeie?), altele sunt insa reactii perfect normale de auto-aparare. Cand vezi ca un anumit grup etnic conduce in topul infractiunilor, e normal sa iti doresti sa nu ai de-a face cu reprezentantii lui.

Si, in ciuda a ceea ce cred marii aparatori ai drepturilor omului si marii promotori ai corectitudinii politice, ceea ce taxezi in acest caz nu este culoarea pielii unor indivizi (in definitiv, nimeni nu e vinovat ca s-a nascut negru sau galben), ci comportamentul lor.

E foarte usor pentru unii sa strige ca sunt discriminati, dar poate ca mai inainte ar trebui sa-si analizeze si sa-si schimbe comportamentul. Ocazie cu care vor descoperi, cu surprindere, ca discriminarea va disparea.

Sursa foto: www.pexels.com