In drumul nostru de intoarcere la normalitate, ar trebui sa ne intrebam CARE NORMALITATE

Tags: pandemiecoronaviruscovid 19

Inevitabil, pandemia va trece si viata isi va reintra in normal. Oamenii simt deja nevoia de libertate, izolarea in casa produce in multe dintre cazuri, daca nu anxietate, plictiseala, cu siguranta. O simpla plimbare printre blocuri este acum fructul oprit si pare mai tentata si mai distractiva ca niciodata. Dar, pana sa ne gandim la cum era viata noastra inainte, ar trebui sa ne dam seama ca, dorindu-ne sa ne intoarcem la normalitate, nu e chiar cea mai buna idee.

Care normalitate?

Poate nu intamplator ne e data, sa presupunem, de destin, aceasta izolare in case, dar si o distantare sociala. Poate e un moment venit ca o poarta de deschidere catre un nou plan spiritual. Indiferent ce orizonturi deschide pana la urma aceasta poarta, este clar ca ne aflam in fata unei schimbari, unei oportunitati de schimbare, mai bine zis.

Majoritatea celor izolati astazi in casa, departe de familie si prieteni, deplang viata normala de dinainte. Se striga in cor dorinta de reintorarcere la normalitate. Insa, nu putem sa nu ne intrebam "care normalitate?".

Mie, una, normalitatea de dinainte de pandemie si de restrictiile ei, ma determina sa ma autoizolez in casa, fara sa imi spuna presedintele, premierul sau sa se plimbe armata in jurul blocului. Pur si simplu, incepusem sa vad societatea, cel putin pe cea romaneasca in care traiam, ca fiind locul nu tocmai prielnic de a-mi duce traiul, despre care voiam si vreau sa cred ca tinde catre culmi mai inalte de existenta.

Ma saturasem sa vad imoralitate, lipsa de integritate, lipsa de cultura, emisiuni tv care promoveaza nonvalori, tineri care s-au indepartat de traditii, de frumos, de "normalitate". Ma saturasem sa ascult muzica de prost gust, sa fiu bombardata cu reclame, sa vad cum lumea se imparte inegal intre paturile sociale, sa vad nedreptate, avaritate, lacomie, prost gust si kitsch.

Ma saturasem sa ies din casa si sa miros aerul poluat, si, seara, cand ajungeam acasa, sa sterg cu buretelul de vata negreala de pe fata ce doar dimineata o curatasem. 

Citeste si: Greii politicii romanesti, blocati in case de Ordonanta Militara: Tariceanu, Basescu, Nastase, Iliescu, pot iesi afara doar doua ore pe zi
Ma saturasem sa aud claxoane disperate in trafic, sa vad fel de fel de semne pe geam, sa vad oameni care se ingramadesc irational intr-o intersectie deja blocata, doar pentru ca semaforul e verde. 

Ma saturasem sa vad solidaritate si iubire in Romania doar printr-un hashtag sau o poza decorata la profilul de Facebook. 

Ma saturasem de linistea care se asternuse peste tragediile care au lovit Romanai si in urma carora nu s-a schimbat nimic, in urma carora nu am constientizat si nu am facut nimic pentru imbunatatirea sistemului medical, asteptand, parca tragedia finala, cand oricum nu mai conta ca ne prinde cu spitale sau fara, cu spitale cu gandaci sau cu spitale cu bacterii. Pur si simplu, venea ea si curata tot.

Ma saturasem de deznadejde, de felul cum ne plafonasem ca societate intr-o neputinta, intr-o resemnare si acceptare a ceea ce ne servesc cei platiti cu bani grei sa ne reprezinte.

Citeste si: De acasa, catre mama mea, in linia intai: Ce faci, mami, esti bine?
Ma saturasem sa vad incultura si incompetenta la cei pusi in functii inalte. Ma saturasem sa le vad figurile rostind greseli gramaticale si privirile goale in fata unor situatii care ii depaseau.

Ma saturasem sa aud despre formule magice prin care bugetari din nastere, au ridicat imperii cinstite.

Aceasta era normalitatea pe care o vedeam eu inainte de pandemie, si de care ma saturasem. Si, sa spun sincer, nu as vrea sa ma intorc la ea. Poate cei care spun astazi ca "vreau sa reveim la normalitate" s-or referi la altceva. In cazul asta, vreau si eu sa revin la normalitatea lor!

Citeste si: Cum va arata economia Romaniei, dupa pandemie, prin ochii analistilor ING, BRD si BCR