de Mihai Balescu
la 11 Ian. 2019 Exclusiv
Sa luam, de exemplu, cazul Estoniei. Dupa ce aceasta tara si-a castigat independenta in urma cu 27 de ani, guvernul de la Tallin a decis sa acorde automat cetatenie estoniana tuturor celor care locuiau in tara inainte de anexarea de catre Uniunea Sovietica (in 1940) si descendentilor acestora.
Ceilalti locuitori, sositi aici dupa 1940 (in majoritate rusi), trebuiau sa indeplineasca o conditie, anume sa faca dovada ca stapanesc limba estona - o conditie logica si care pare usor de indeplinit, dat fiind ca respectivii traisera zeci de ani in Estonia. Dar lucrurile nu erau chiar asa de simple.
Rusii din Estonia nu stiau estona. Pur si simplu nu avusesera nevoie sa stie. Pe timpul URSS rusa fusese limba obligatorie pentru toate popoarele uniunii, ca urmare ei se descurcasera perfect cu rusa, mai ales cei din orasele majoritar rusofone, cum ar fi Narva, al treilea oras al tarii, ca marime.
In plus, estona este o limba imposibila pentru un vorbitor nativ de rusa. Ea face parte din grupul limbilor fino-ugrice, alaturi de maghiara si finlandeza, complet diferite de limbile indo-europene. Asadar, de ce sa-si fi batut rusii capul sa invete estona din moment ce aceasta nu le-ar fi folosit la nimic in viata de zi cu zi?
Ca urmare, acesti oameni au picat testul de limba necesar pentru a obtine cetetenia estoniana (sau nici macar nu s-au prezentat la test), dar nici nu au solicitat Moscovei sa le acorde cetatenia rusa. Astfel, autoritatile estoniene n-au putut decat sa ii considere in continuare cetateni ai Uniunii Sovietice (care Uniune Sovietica?) si de-abia in 1993, cand a aparut Legea privind strainii, situatia lor s-a reglementat orecum, ei devenind oficial apatrizi sau “non-cetateni” si primind un pasaport de culoare gri.
In momentul de fata se estimeaza ca in Estonia exista in jur de 100.000 de posesori de pasaport gri (la o populatie totala de 1,3 milioane), destul de multumiti cu situatia lor. E-adevarat, ei nu obtin la fel de usor un job ca un cetatean estonian, dar au alte avantaje:
1) nu trebuie sa satisfaca stagiul militar si nu pot fi inrolati;
2) fiind rezidenti permanent in Estonia, pot circula fara restrictii oriunde in spatiul Schengen (Estonia face parte din Schengen, din 2007);
3) nu au nevoie de viza pentru a circula in Rusia, spre deosebire de estonieni.
Acest al treilea aspect pare mai putin important, dar trebuie spus ca el isi dovedeste utilitatea in cazul traficului cu benzina de la frontiera cu Rusia. In Rusia benzina este de doua ori mai ieftina decat in Estonia si multi posesori de pasaport gri profita de faptul ca nu au nevoie de viza pentru a face calatorii pana peste granita - 6 ore dus-intors - de unde se intorc cu rezervorul plin. Se castiga astfel 30-40 de euro la un singur drum, adica in jur de cateva sute de euro pe luna, ceea ce pentru un somer este foarte multumitor.
Dincolo insa de motivatiile acestor posesori de pasaport gri, existenta in tarile civilizate din Europa a unui mare grup de oameni cu statut de apatrizi este o anomalie. Mai mult de jumatate din rusofonii din tarile baltice au acest statut.
Tinerii, in special, nu se identifica nici cu Rusia, nici cu tara lor de rezidenta (care este pana la urma tara lor natala) si tind mai degraba sa se considere “europeni” - o tendinta favorizata de oportunitatile de a calatori, studia si lucra intr-o Europa lipsita de granite.
Citeste si: Nu este epidemie de gripa, dar numarul imbolnavirilor ar putea creste dupa inceperea scolii
Sursa foto: www.pexels.com
Comentarii