Odata cu dezvoltarea inteligentei artificiale, oamenii vor mai avea oare nevoie unii de altii?

Odata cu dezvoltarea inteligentei artificiale, oamenii vor mai avea oare nevoie unii de altii? Inteligenta artificiala este din ce in ce mai prezenta in vietile noastre. Nu numai ca un instrument de informare super-performant, capabil sa ne furnizeze instantaneu un raspuns complet si de incredere cam la orice intrebare (vezi ChatGPT), ci si ca un potential prieten, in sensul cel mai propriu al cuvantului: inteligenta artificiala are deja capacitatea de a ne descifra emotiile, pe baza expresiilor faciale si a caracteristicilor vocii, iar de aici pana la a oferi reactii adecvate intr-o interactiune cu noi nu mai este decat un pas. Ce implicatii are acest lucru?

Ideea unei interactiuni intre un om si inteligenta artificiala este surprinsa extraordinar in filmul “Her”, care prezinta relatia cat se poate de reala care se naste intre Theodore (Joaquin Phoenix), un individ introvertit si depresiv dintr-o societate a viitorului, si un sistem de inteligenta artificiala numit Samantha (personificat de vocea lui Scarlett Johansson).

In film, Samantha este atat de credibila, de profunda, de empatica, discutiile cu ea sunt atat de “umane”, incat Theodore ajunge sa se indragosteasca de “ea”, chiar daca Samantha nu are trup, ci este doar o voce feminina pe care el o aude in casca.

La momentul realizarii filmului, in 2013, o astfel de interactiune tinea inca de SF, dar astazi ea intra lejer la categoria “In curand”. Inteligenta artificiala evolueaza incredibil, ea ne poate „citi” deja emotiile (principala abilitate necesara pentru o comunicare eficienta), dovada ca Uniunea Europeana a trebuit sa introduca Regulamentul 2024/1689 menit sa limiteze utilizarea capacitatilor AI in scop manipulator.

Ca urmare, daca acest ritm de evolutie se va pastra, este extrem de probabil ca in viitorul apropiat sa putem interactiona (verbal, deocamdata) cu AI exact cum interactionam cu o persoana reala. Si asta naste o intrebare foarte interesanta: nu cumva oamenii vor prefera atunci comunicarea cu inteligenta artificiala in locul comunicarii cu semenii lor?

E un scenariu destul de sumbru, dar perfect plauzibil. Ganditi-va ca e foarte greu pentru cineva sa isi faca un prieten, procesul e indelungat si tine mult de norocul de a intalni persoana potrivita. Iar norocul nu-l poti controla, nu-l poti forta. Pe cand cu un sistem de inteligenta artificiala lucrurile sunt mult mai simple – practic iti cumperi prietenul si apelezi la el ori de cate ori ai nevoie, ca in filmul mai sus amintit.  

Decat singur, mai bine cu un prieten AI, ba chiar cu un grup de prieteni AI. Nevoia de socializare va fi astfel satisfacuta la un nivel multumitor.

Sa fie acesta viitorul? Riscam oare sa ajungem o societate de indivizi izolati, fiecare trancanind cu prietenii lui AI care il vor insoti peste tot? Vom mai interactiona macar la locul de munca sau fiecare va sta la el acasa, intr-o telemunca perpetua, cum de altfel si cam facem (unii dintre noi) in momentul de fata?

Sau poate ca nici de munca nu va mai fi nevoie, inteligenta artificiala va gasi solutii sa ne hraneasca si sa ne asigure tot confortul necesar. Sau, de ce nu, poate ca ne va construi holodeck-uri, ca in Star Trek, menite sa ne stimuleze artificial simturile si sa ne indeplineasca toate fanteziile. Sau poate ca ne va crea lumi virtuale, dar foarte realiste, ca in Matrix. Sau... poate ca acest lucru s-a intamplat deja!

Dar mai bine sa ne oprim aici cu scenariile.

Sursa foto: www.pexels.com