de Mihai Balescu
la 26 Iul. 2019 Exclusiv
Dar nu despre problemele sistemului romanesc de invatamant vreau sa vorbesc acum. (E clar pentru orice minte bine intentionata ca e ceva gresit aici, fie si daca ne referim doar la exemplul de mai sus, cu modul neinteligibil de prezentare a cunostintelor.)
Subiectul e altul: ma deranjeaza ca exista jurnalisti/autori/experti care, plecand de la faptul ca, intr-adevar, sistemul are probleme, construiesc diverse argumentatii bizare si trag concluzii care nu numai ca nu ajuta cu nimic la imbunatatirea lucrurilor, ci chiar le inrautatesc.
Concret, am citit zilele trecute un articol care inca din titlu prezinta o astfel de concluzie: „Cel mai mare succes in viata il au tinerii cu note de 7 si 8”.
Autorul pleaca de la o observatie cat se poate de corecta – „Mediul de business are nevoie de oameni dezinvolti, comunicativi, colaborativi. Plini de energie si creativi. Oameni deschisi, capabili sa-si exprime punctul de vedere, capabili sa ia decizii, constructivi. Cu obiective clar setate.”
Apoi trece la un enunt care suna ca o axioma – „In timp ce tinerii de 10 sunt preocupati de note si de invatat perfectiunea, cei de 7-8 deprind scoala vietii. Invata sa argumenteze, sa testeze. Isi asuma esecul si nu renunta.” – pentru ca, in final, sa vina si pasajul care da titlul articolului:
„Cel mai mare succes in viata il au tinerii cu note de 7-8. De ce? Pentru ca ei sunt cei care au timpul necesar sa-si dezvolte abilitatile cerute de mediul de business. Pentru ca ei sunt cei care au inteligenta celor de 10, dar nu vor sa si-o alinieze unui sistem in care nu cred.”
Nu inteleg multe lucruri din aceasta argumentatie:
1) De ce un tanar de 10 este caracterizat din start ca fiind preocupat de note si de invatat perfectiunea? De ce este prezentat ca un tocilar? Oare sistemul romanesc de invatamant, asa plin de probleme cum este el, nu rasplateste deloc inteligenta, creativitatea, talentul? Sunt curios: ce note obtine, in viziunea autorului, un tanar inteligent, creativ, talentat?
2) De ce un tanar de 10 – dupa cum lasa sa se inteleaga autorul – este incapabil sa argumenteze? De ce el nu poate sa-si exprime punctul de vedere, sa ia decizii, sa fie deschis si constructiv, sa aiba obiective clar setate?
3) De unde si pana unde „tinerii de 7-8 au inteligenta celor de 10”? (Aici chiar ca m-a pierdut.) Si de unde stie autorul ca tinerii in cauza „nu vor sa-si alinieze inteligenta unui sistem in care nu cred”? Cineva care ia 7 pentru ca greseste rezultatul unei inmultiri este doar un razvratit impotriva sistemului?
4) Si intrebarea cea mai importanta: ce inseamna succesul in viata? Cineva care a avut 10 pe linie in scoala si a ajuns un mare specialist intr-un domeniu de elita este oare mai prost cotat din punctul de vedere al succesului in viata decat un angrosist de fructe care castiga de 5 ori mai mult (si care a fost de 7 in scoala)?
N-as fi scris lucrurile acestea daca articolul in cauza nu mi s-ar fi parut periculos. Da, este periculos, pentru ca a spune ca „cel mai mare succes in viata il au tinerii cu note de 7 si 8” este practic o invitatie la neglijarea scolii. O invitatie pe care mintea necoapta a unui tanar o poate primi cu entuziasm, asta si pe fondul teribilismului specific varstei.
„La ce-mi foloseste sa stiu sa calculez aria unei piramide?”, „De ce sa tin minte cand a domnit Stefan cel Mare? Gasesc oricand pe Google!”, „Ce-mi pasa mie cum functioneaza un scripete?” – sunt intrebari pe care si le pun toti viitorii ignoranti. Ignoranti care insa mai tarziu, bazandu-se pe articolul comentat mai sus, se asteapta – nu-i asa? – la cariere spectaculoase si bani multi.
Sursa foto: www.pexels.com
Comentarii