(De)zbaterea de la urne
alegeri prezidentialecandidati turul 2alegeri romaniaalegeri diaspora
La o televiziune elvetiana, realizatorul unei emisiuni economice il intreaba pe colegul care analiza izbucnirea protestelor stradale care sunt cauzele care au dus la acestea in diferite tari ale lumii.
Raspunsul a fost ca, in Franta, scumpirea carburantilor (si numai asta) a generat miscarea Vestelor Galbene. La fel s-a intamplat, mai nou, in Iran, unde reforma schemei de subventionare a benzinei duce la preturi mai mari la pompa, in timp ce, in Chile, scanteia care a declansat protestele a luat forma scumpirii calatoriilor cu metroul.
"De ce nu se intampla la fel, la noi, in Elvetia?" - intreaba, mai mult retoric, realizatorul. "Pentru ca, la noi, inainte de a lua o masura importanta, autoritatile federale sau cele cantonale organizeaza un referendum, iar cetatenii decid..." - a raspuns reporterul.
Alegerea presedintelui este una dintre putinele dati cand statul roman... modern... contemporan, nu se mai comporta ca un vataf, ci ii intreaba ceva (important) pe cetatenii sai.
Iar, la alegerile astea, candideaza niste domni si, mai nou, niste doamne. Fiecare este LIBER sa-si organizeze campania asa cum vrea si asa cum este sfatuit de consilieri, de specialistii in comunicare, de cei care formeaza, pretentios spus... staff-ul de campanie.
Este cel putin trist ca, desi, normal, exista libertate de exprimare si de opinie, multi l-au infierat pe domnul Klaus Werner Iohannis ca nu a participat la o... dezbatere cu doamna Viorica Vasilica Dancila. Este trist ca acelora care alcatuiesc staff-urile de campanie si candidatilor li s-a contestat libertatea de a-si alege fix ce strategie vor. Ba unul dintre candidatii necalificati in turul al doilea al alegerilor prezidentiale din acest an spunea ca nu va pune niciodata stampila pe doamna Dancila, dar, totusi, presedintele Iohannis... trebuie (de unde pana unde?) sa organizeze o dezbatere cu aceasta.
Fara sa vrea, respectivul domn explica tocmai inutilitatea dezbaterii - cel putin pentru domnia sa, desi reprezinta o valoare exponentiala - pe care o solicita.
Dincolo de asta, daca, fara dezbatere cu doamna Dancila sau cu o dezbatere cu parti ale presei si ale societatii civile pe care domnul Iohannis a avut libertatea de a le alege, actualul presedinte va mai castiga un mandat, atunci inseamna ca strategia sa si a celor care l-au sfatuit a fost buna (bine ar fi ca si echipa nationala de fotbal sa aiba o strategie considerata neadecvata de catre... specialisti, dar sa castige meciuri).
Domnul Iohannis are tot dreptul, toata libertatea de a alege sa organizeze sau nu conferinte de presa, sa acorde sau nu interviuri, sa dea sau nu socoteala despre activitatea sa. Din cate stim, Constitutia Romaniei nu prevede dari de seama, bilanturi trimestriale, semestriale, anuale sau cincinale. Daca majoritatea electoratului nu are o problema cu toate acestea si-l va vota pe actualul presedinte, de ce sa-mi spuna nu-s ce analist c-asa-i bine, c-asa nu-i bine?
Desigur, ideal ar fi ca publicul, alegatorul, votantul sa fie cu ochii pe oamenii politici nu numai in campania electorala, cand toti sunt mieluti sau mioare, cand fiecare isi ridica soclul de bunatate, cand fiecare isi cladeste statuia de compasiune si isi picteaza autoportretul de competenta, cand, dupa ce fiecare a tropait cum a vrut si a murdarit mocheta sau parchetul, umbla-n varful picioarelor, sa nu cumva sa destepte vigilenta electoratului.
Cea mai buna si singura... dezbatere care conteaza este cea data de linistea urnelor. Daca majoritatea alegatorilor va considera ca domnul Iohannis a facut mai mult bine decat rau in timpul actualului mandat si daca a facut bine refuzand o confruntare directa cu doamna Dancila, atunci il vor realege pe actualul presedinte.
Daca majoritatea alegatorilor va considera ca, atat timp cat a fost europarlamentar si, ulterior, prim-ministru, doamna Dancila a facut mai mult bine decat rau, o va alege pe sefa fostului guvern.
Dincolo de asta, unul dintre semnele stagnarii in Romania este ca multi alegatori devin fani, groupies ai unuia, altuia, alteia, nucile tari ale taberelor politice, protonii si neutronii care alcatuiesc nucleul dur, oameni care-si bazeaza votul exclusiv pe carisma sau pe simpatia inspirata de un partid sau de un politician nu pe argumente, pe cifre, pe fapte.
Grav este ca, desi, daca le intrebi, toate taberele sunt campioane ale democratiei, arhangheli ai drepturilor si libertatilor, halebardieri ai LIBERTATII, imediat sar la bataie - cateodata nu numai la figurat - daca "te prind" ca ai alta parere. Votul tau le pute. Iti arunca-n fata lehamitea si sila lor suverana fata de alegerea ta: "aaa, votezi cu ala..." sau "aaa, votezi cu aia..."
Cand vom respecta opinia celuilalt, cand nu ne vom considera laureati de Nobel numai pentru ca nutrim o anumita simpatie politica, poate vom avea un intai statator intre functionarii statului care sa-si merite privilegiile pe viata (!), date de votul fiecaruia, caci, in primul rand, asta i-am dat noi, astazi...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
