Cel mai tanar membru al Uniunii Europene

Cel mai tanar membru al Uniunii Europene uniunea europeanacroatiauestate membrebruxellesnato

Croatia, ca stat, are doar 27 de ani. Dar este membru NATO din 2009 si membru UE din 2013 - un parcurs remarcabil pentru un stat atat de tanar si care in perioada 1991-1995 a traversat un razboi de independenta distrugator.
Din punct de vedere economic, Croatia este una dintre cele mai bogate si mai dezvoltate republici din fosta Iugoslavie. Dupa destramarea federatiei, in 1991, a mostenit de la aceasta un numar important de industrii si, cel mai important, a stiut sa-si valorifice pozitia geografica si frumusetile naturale punand accent pe turism si pe dezvoltarea infrastructurii rutiere (a construit 600 de kilometri de autostrada in numai 7 ani).

Parcursul acesta remarcabil n-a fost insa unul lipsit de probleme. E-adevarat, cu NATO lucrurile s-au rezolvat ceva mai simplu, deoarece SUA avea nevoie de o poveste de succes in Balcani, iar Croatia, o tara mica si bine dezvoltata economic, era candidatul perfect. Ca urmare, americanii chiar au insistat ca tara sa fie primita in Alianta Nord-Atlantica, si asta in ciuda interesului scazut al croatilor pentru acest subiect.

Pe partea aderarii la UE, lucrurile n-au mai fost insa deloc simple. Croatia a avut destule “bube”, in primul rand cele legate de fostii criminali de razboi, care au fost protejati mult timp de autoritatile croate. Acestea au dovedit o lipsa totala de cooperare cu Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie de la Haga, de aceea tara nici nu a putut deschide negocierile de aderare pana in 2005.

In acel an insa, gratie implicarii Zagreb-ului, a fost arestat generalul Ante Gotovina, acuzat de masacrarea a sute de civili sarbi si de deportarea altor cateva zeci de mii, iar Croatia a dat astfel un semnal clar ca vrea sa schimbe ceva.

Apoi, o alta piatra mare atarnata de gatul Croatiei a fost coruptia la varf din aceasta tara. Au fost ani in care coruptia ajunsese la un asemenea nivel incat politicul si economicul lucrau intr-o simbioza perfecta, fara nicio linie de demarcatie clara. Aflati la putere, politicieni ca fostul ministru al Apararii, Berislav Roncevici, fostul vice-prim ministru pentru Economie, Damir Polancec, si fostul premier Ivo Sanader au lasat permanent impresia ca vor sa fie deasupra legii si sa isi subordoneze in totalitate institutiile statului.

Urmarea? Mult timp, capitolul “Justitie” din cadrul acquis-ului comunitar n-a putut fi pur si simplu deschis, ceea ce a dus la numeroase amanari si temporizari in timpul procesului de aderare.

Meritul deblocarii situatiei ii apartine fostului premier Jadranka Kosor, care a inteles nevoia de reformare a justitiei si a administratiei si care, in consecinta, a dat mana libera institutiilor sa functioneze fara presiuni politice si sa faca ceea ce trebuie pentru a arata ca legea este aplicata.

Si in fine, in al treilea rand, integrarea Croatiei in UE a fost intarziata si de faptul ca, desi UE a reprezentat prioritatea zero pentru toate guvernele de dupa anul 2000 (cel putin la nivel declarativ), reformele concrete cerute de Bruxelles s-au facut cu intarziere si reticenta. Poate si pentru ca populatia nu era foarte entuziasmata de aderare. La deschiderea negocierilor, in 2005, pe fondul unui nationalism post-razboi si al multor temeri fata de pierderea suveranitatii nationale, procentul de sustinere populara a proiectului european nu atingea nici macar 50%.

Chiar si astazi sunt foarte multi care spun ca nu vad rostul intrarii Croatiei in UE, pentru ca acest lucru seamana cu aderarea la o noua federatie, adica exact genul de structura de care poporul croat a vrut sa scape in 1991. In plus, Uniunea Europeana nu pare nici ea formula ideala, iar problemele ei actuale intaresc ideea ca aderarea nu este automat o garantie pentru mai bine.

Si croatii stiu foarte bine asta. Scepticismul lor s-a vazut de altfel foarte clar la referendumul din 22 ianuarie 2012, pentru aprobarea aderarii tarii la UE, cand participarea la vot a fost de doar 43,6%. S-a votat atunci “Da”, e-adevarat, dar mesajul a fost limpede si a lasat un gust amar oficialilor de la Bruxelles: croatii vor sa faca parte din UE, dar nu asteapta mare lucru de la ea.

Citeste si: A intrat Liviu Dragnea in campanie pentru alegerile prezidentiale de la sfarsitul anului?

Sursa foto: www.pexels.com