EDITORIAL. Romania voteaza cu sabia deasupra capului. Suntem chemati la urne sa alegem intre Romania ratiunii si Romania carnavalului
alegeri prezidentiale 2025nicusor danturul al doileapresedintele romaniei
Ultimele sondaje realizate inainte de deschiderea urnelor pentru turul al doilea al alegerilor prezidentiale ne arata ca pentru Cotroceni se va duce o lupta la milimetru intre Nicusor Dan si George Simion.
Intentia de vot este estimata aproape la egalitate intre cei doi candidati.
„Cu doar 5 zile inainte de turul doi al alegerilor prezidentiale de duminica, lupta dintre George Simion si Nicusor Dan este cat se poate de echilibrata, arata datele unui sondaj de opinie AtlasIntel realizat pentru HotNews. Casa de sondare a anticipat corect rezultatul alegerilor locale din Bucuresti, de anul trecut, cand Nicusor Dan a castigat detasat un nou mandat de primar, dar in ultimul sondaj inaintea turului intai al prezidentialelor, AtlasIntel l-a cotat pe liderul AUR la 30,2%, desi acesta avea sa castige cu aproape 41%.
Candidatul AUR, George Simion, si candidatul independent Nicusor Dan se afla la egalitate perfecta, fiecare fiind cotat cu 48,2%, in intentia de vot pentru turul al doilea al alegerilor prezidentiale programat pe 18 mai, arata datele sondajului de opinie AtlasIntel realizat pentru HotNews", conform sursei citate.
Aceste cifre nu au cum sa nu starneasca un sentiment de lupta deja pierduta. Un sentiment de deznadejde si disperare in randul celor ce isi doresc de la Romania sa continue pe traseul euroatlantic pentru care s-au facut atat de multe sacrificii si care ne-a adus azi la masa marii familii europene, cu toate drepturile si obligatiile tarilor occidentale ce pareau, pe vremea parintilor si bunicilor nostri, niste insule de civilizatie si libertate mult prea indepartate de cercul nostru stramt, intunecat si rece.
Te incearca un amalgam de framantari antrenate de constientizarea argumentata si demonstrata deja istoric a pericolelor si derapajelor grave care ne pasc, daca la conducerea Romaniei apar personaje de tipul capitanului Pandele din D-ale Carnavalului.
Cine nu invata lectiile trecutului, risca sa-i repete greselile. Romania traverseaza o perioada grea, iar valul de emotie colectiva poate fi usor de manipulat cu un slogan frumos, dar fals
Istoria contemporana ne invata ca in perioade de mari rumori sociale, in care oamenii o duc greu, iar provocarile vietii sunt tot mai greu de carat in spate, societatile adera la idei radicale. Este vorba despre disperarea oamenilor, despre momentul in care "le ajunge cutitul la os", despre instinctul lor de conservare, despre acea functie din creierul nostru care tinde sa creada in povesti, asa cum o faceam cand eram mici si rasfoiam Fratii Grimm. Este vorba despre lipsa de educatie!
Sa luam exemplul ascensiunii nazismului, ca o lectie despre ce inseamna exploatarea emotiei colective si ideii de nationalism extrem. Dupa Primul Razboi Mondial, Germania a traversat o perioada extrem de dificila. In urma infrangerii, tratatul de la Versailles din 1919 a impus sanctiuni dure, iar economia a fost lasata in ruine. Hyperinflatia din 1923 a distrus economiile personale ale multor germani, iar Marea Depresiune Economica din 1929 a dus la o crestere semnificativa a somajului si a stagnarii economice.
Nivelul de nesiguranta economica si sociala a fost urias. Cea mai afectata patura sociala a fost clasa mijlocie, care in urma crizei economice a inceput sa isi piarda economiile si locurile de munca. Acest lucru a dus la o profunda frustrare si deziluzie fata de elitele politice traditionale si fata de guvernele democratice care nu au reusit sa raspunda eficient la criza.
Germania era un teren extrem de divizat din punct de vedere politic. Pe de o parte, aveai partide extremiste de stanga, cum ar fi Partidul Comunist German, iar pe de alta parte, grupuri nationaliste si de extrema dreapta care doreau sa recupereze mandria nationala pierduta. In aceasta atmosfera de polarizare, nimeni nu parea capabil sa creeze coeziune sau stabilitate politica. Partidele traditionale erau fragmentate, iar guvernele se succedau rapid, fara sa adreseze problemele fundamentale ale societatii.
Asadar, Hitler a reusit sa se prezinte ca un salvator al natiunii, promitand sa puna capat instabilitatii politice si economice, folosind un discurs care vorbea direct emotiilor oamenilor si fricilor lor, mai ales acelea legate de saracie, insecuritate si pierderea respectului national.
Apelul la emotia colectiva si nationalismul extrem
Hitler a fost un maestru al apelanului emotional. In loc sa ofere solutii rationale si economice la criza, el a apelat la sentimentele de mandrie nationala si la teama germanilor ca vor fi subjugati de puteri externe. A reusit sa-si construiasca discursul in jurul unei viziuni distorsionate a trecutului glorios al Germaniei si a promovat o noua ordine care implica razbunare si restaurarea unui „imperiu german” care ar fi fost liderul lumii.
A fost un apel la nationalismul extrem, care promova idei de puritate rasiala, si care a fost foarte usor de manipulat in contextul in care oamenii erau disperati si cautau o solutie rapida la problemele lor.
De asemenea, Hitler a fost un populist radical care a promis o Germanie mai puternica, un popor unit si, cel mai important, un viitor in care cetatenii germani sa fie „protejati” de tradatori interni si de influentele externe. El a promovat ideea ca doar printr-un regim autoritar si in afacerea nationalista Germania ar putea iesi din criza. Unii oameni, din cauza neincrederii in partidele traditionale si a lipsei de optiuni, au fost atrasi de acest discurs simplu si puternic.
Astfel, Hitler a reusit sa canalizeze o emotie colectiva, oferind oamenilor o identitate nationala unitara si un scop care le oferea un sentiment de putere in fata crizei.
Astazi, intr-un context politic de criza economica si de polarizare, extremismul si populismul pot inflori mai usor, chiar si in tari europene care au experimentat stabilitate democratica in ultimele decenii. Ca in Germania interbelica, exista un disconfort economic si o profunda frustrare sociala, iar unii politicieni incearca sa capitalizeze pe acest teren pentru a promova solutii radicale si sa capteze emotiile colective ale oamenilor.
In acest context, riscul ca extremismul eurosceptic si radicalismul sa castige teren este real, iar alegerea unui astfel de lider ar putea insemna, la fel ca in cazul lui Hitler, o schimbare radicala a cursului national si o perioada de instabilitate profunda.
In tara lui „muieti-s posmagii?”, capitalismul a devenit incomod
In mod evident, capitalismul nu este usor de trait, dar e simplu de contestat de cei ce nu sunt capabili sau dispusi sa depuna un efort pentru a primi ceva, pentru a realiza ceva, pentru a evolua. Este un sistem economic si social in care ai drepturi, libertati, dar si indatoriri si liber arbitru. Acest liber arbitru sperie, pentru ca inseamna actiune, inseamna ca trebuie sa faci ceva, nu sa astepti sa primesti.
Oamenii nu sunt nascuti sa fie egali si nu trebuie sa fie egali decat in drepturi si indatoriri, ceea ce faci cu viata ta depinde doar de capacitatea ta de a te mobiliza, de capacitatea ta intelectuala, de resursele de care dispui si de maniera in care le gestionezi. Si de sansa, de hazard, de viata cu bune si rele!
Sunt de compatimit si inteles oamenii care urmeaza un pseudolider autointitulat salvator de patrie, in care vad mai degraba un dirijor care sa le salveze viata individual, o viata pe care ei insisi nu sunt capabili sa si-o ghideze.
Nu sunt de inteles oamenii care stiu istorie, care vad semnele pericolului, care inteleg ce inseamna propaganda, extremismul, euroscepticismul, care au cuvintele, ratiunea si educatia — dar aleg sa taca. Aleg sa nu voteze. Aleg sa nu se implice, pentru ca „nu merita”, „nu ma reprezinta nimeni”, sau „oricum nu se schimba nimic”.
Acesti oameni, de fapt, lasa loc gol la urna pentru cei care nu inteleg, dar care voteaza din stomac, din frica, din ura sau nostalgie pentru vremuri mai „simple”. Lasa loc liber sa le decida soarta, adesea, persoane nealfabetizate sau analfabetii functional.
Ei, care ar putea echilibra vocea multimii, aleg confortul intelectual, asteptand ca altii — de obicei, cei mai vulnerabili la manipulare — sa decida directia unei tari intregi. Istoria i-a mai vazut: oameni lucizi care s-au retras din dezgust, iar in locul lor au crescut dictatori cu pieptul umflat si idei primitive zgomotoase.
Multi spun: „Il alegem pe asta ca macar nu e ca aiilalti!” -, Nu realizeaza ca, in cautarea disperata de a da cuiva „una peste nas”, sunt gata sa-si traga singuri un glont in picior. Nu, un vot pentru Simion nu este un vot antisistem. Este, mai degraba, un bilet doar dus catre haos si izolare, catre o Romanie mica, galagioasa si, in cele din urma, singura.
Si un virus e antisistem. Asta il face mai bun?
Un virus e si el tot antisistem. Si tot ce face e sa distruga ce functioneaza. Faptul ca esti impotriva sistemului nu te face automat salvator – uneori te face doar un toxic. De asemenea, „antisistemul” fara solutii e doar haos ambalat patriotic. A fi impotriva coruptiei si a sistemului nu inseamna nimic daca nu vii cu o solutie coerenta, aplicabila, realista. Strigatul nu e viziune. Ura nu e strategie. Si furia nu tine loc de competenta.
Duminica se voteaza pentru bun-simt, pentru firesc. Romania civilizata nu da vot de blam, da un vot unui candidat decent care nu promite minuni, pentru ca va ocupa un fotoliu care nu are o bagheta magica incorporata, dar care, prin parcursul sau educational si profesional, ofera premisele unui reprezentant decent, al unei Romanii europene, cu bune, cu mai putin bune, dar cu siguranta al unei Romanii care e pe drumul cel bun.
Eu ma simt obosita, e in jurul meu atat de multa zarva facuta de mintile goale, incat imi da impresia unei lupte de tipul "singur impotriva tuturor", a unui esec al firescului. Dar cred ca Romania bunului-simt n-a murit. E acolo, sub zgomotul lozincilor, sub furia si oboseala noastra. O putem pierde definitiv sau o putem pastra pe linia dreapta – dar doar daca ne prezentam, daca votam cu mintea limpede, nu cu pumnii stransi.
Lupta firescului cu haosul nu e pierduta, orice ne-ar spune sondajele astazi, cu patru zile inainte de alegeri!
Pentru ca singura certitudine in viata este "somnul cel de moarte", iar noi inca mai avem timp sa ne trezim!
Sursa foto: unsplash.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML