Exista oare o varianta mai buna decat democratia?

Exista oare o varianta mai buna decat democratia? In 2016, politologul american Jason Brennan a publicat o carte destul de controversata (Against Democracy), in care sustinea ca democratia este supra-apreciata, ca eficienta ei lasa de dorit si ca mult mai indicata ar fi epistocratia – un sistem in care, ca si in democratie, toti cetatenii au drept de vot, doar ca votul unora conteaza mai mult ca al altora.

Concret, ce spune Brennan?

Spune ca cetatenii informati, care inteleg cum functioneaza o societate si ce atributii/responsabilitati au institutiile Statului ar trebui sa aiba un cuvant mai greu de spus in alegerea politicienilor, a celor care vor conduce tara. Si ca votul acestor cetateni informati ar trebui sa fie echivalent cu 2-3 voturi ale cetatenilor “obisnuiti”.

Brennan considera, in mod corect, ca deciziile politice, vitale pentru bunul mers al lucrurilor, sunt extrem de sensibile si necesita o mare doza de competenta. Si ca e ilogic ca aceste decizii sa fie lasate in sarcina unor guvernanti ajunsi la putere prin votul unor cetateni care nu au capacitatea sa identifice competenta.

Nivelul mai redus de educatie/pregatire al acestor cetateni nu le permite pur si simplu sa-si dea seama, atunci cand asculta discursul unui candidat, daca respectivul candidat e bine ancorat in realitate si chiar are niste solutii sau e doar un demagog ale carui promisiuni sunt cai verzi pe pereti.

Sigur, suna foarte frumos sa spui ca toti oamenii sunt egali si ca democratia ilustreaza foarte bine aceasta egalitate, prin faptul ca votul lui X este la fel de important ca al lui Y, oricare ar fi X sau Y. Doar ca in practica oamenii nu sunt egali: unii trimit rachete pe Marte, altii nici nu stiu in ce secol suntem. Obiectiv vorbind, care dintre cele categorii ar trebui sa decida cine va conduce tara si ce directie ii va imprima?

Desigur, se pune problema cum stabilesti care sunt cetatenii informati, al caror vot sa aiba o pondere mai mare. Brennan propune aici un chestionar in genul celui care trebuie completat cand soliciti cetatenia SUA si care contine intrebari despre sistemul de guvernare american, istoria SUA, prevederi din Constitutie, simboluri nationale, stapanirea limbii engleze etc. Cu adaptarile de rigoare pentru specificul fiecarei tari.

In fine, discutia despre epistocratie poate continua, dar nu are rost. In esenta, acest sistem (al carui nume vine de la grecescul “episteme” = “cunoastere”) e simplu si, foarte important de retinut, el nu afecteaza in niciun fel dreptul la vot! Oricine poate vota. Doar ca impactul acestui vot este oarecum optimizat,  in sensul ca votul unui cetatean instruit, care cunoaste mecanismele de baza ale functionarii societatii, va conta mai mult.

Si, sa recunoastem, macar la nivel teoretic, nu e o idee rea, ea chiar ar merge aplicata in contextul actual din Romania. Poate am scapa astfel de riscul de a avea la Cotroceni indivizi care promit case cu 35.000 de euro, ori indivizi care avanseaza strategii misterioase de a scapa de datoria externa (“Se rezolva!”) sau indivizi care vad bugetul tarii ca pe pusculita lor personala.

Iar modalitatea de a stabili daca esti sau nu un cetatean instruit sa fie una simpla si perfect accesibila oricui: un test de gramatica a limbii romane. Lucrurile ar fi clare atunci si ar trebui sa ii linisteasca pe toti votantii patrioti care vor sa salveze tara, dar care nu trec acest test. Ce sa mai bati campii cu glie, popor si suveranitate daca tu nici macar nu stapanesti limba tarii pe care sustii ca o iubesti atat?