Libertate si Brexit
cauze brexitlibertate exprimarebrexit 31 ianuarienigel farage
Acum aproape 80 de ani, Winston Churchill ordona oricarui proprietar de ambarcatiune, de la barca, la coaja de nuca, sa traverseze Canalul Manecii pentru a recupera forta expeditionara britanica si ce mai ramasese din armata franceza.
Acum aproape 76 de ani, salvarea venea tot de la nord de Canalul Manecii, o data cu debarcarea aliatilor in Normandia pentru a elibera Europa din falcile lacome ale lui "Herr Hitler", cum, desi erau pe picior de razboi, il numea, in mod galant, acelasi Churchill.
In schimb, in aceasta noapte, H.M.S. Great Britain isi tureaza motoarele-i Rolls-Royce si se desprinde de la cheul Uniunii Europene, libera sa navigheze fara vreo constrangere prin apele sale imperiale.
Marea Britanie iese din Uniunea Europeana, iar faptul a fost deplans, spre lauda lor, de Parlamentul European si de Comisia Europeana.
Ursula von der Leyen, presedintele Comisiei, a transmis Marii Britanii si celor care, pana ieri, au reprezentat-o in Parlament "ne va fi dor de voi si puteti conta pe noi asa cum si noi stim ca putem conta pe voi".
La randul sau, Guy Verhofstad, raportorul pentru Brexit, a remarcat cat de trist este "sa vedem plecand o tara care ne-a eliberat de doua ori, care a varsat de doua ori sange pentru eliberarea Europei. Acest vot nu reprezinta un adio, ci, din punctul meu de vedere, este doar un la revedere".
Dupa aprobarea Acordului pentru Brexit, unii dintre parlamentarii britanici si cei europeni si-au dat mainile si au intonat Auld Lang Syne, un cantec scotian despre prieteni vechi care s-au indepartat dar isi pot aduce aminte, la o halba de bere, de toate prin cate au trecut. Ca urmare, titlul s-ar putea traduce "De dragul vremurilor de alta data".
Din pacate, inainte de aceste scene impresionante, in acelasi plen de parlament, in dezbaterea de dinaintea ratificarii Acordului de retragere, a avut loc o scena care explica foarte bine de ce ideea iesirii Marii Britanii din Uniunea Europeana a prins la majoritatea britanicilor.
Insusi liderul Partidului Brexit, Nigel Farage, se producea, pentru ultima data, in calitate de eurodeputat, spunand ca Brexitul ar putea fi inceputul sfarsitului pentru Uniunea Europeana si a promis ca tara sa nu se va intoarce niciodata in UE, de parca asta ar depinde de el si nu de o miscare populara contrara celei initiate de el.
Farage a catalogat UE drept "un proiect rau, nu doar nedemocratic, ci antidemocratic". "Iubesc Europa, dar urasc Uniunea Europeana", a incheiat Farage, care, impreuna cu ai sai colegi de partid au fluturat stegulete ale Marii Britanii, moment in care, irlandeza Mairead McGuinness, presedinta de sedinta si vicepresedinta a Parlamentului European, i-a taiat microfonul lui Farage pentru ca a folosit termenul hate - ura.
In Parlamentul Britanic, nici macar Majestatea Sa, venerabila regina Elisabeta a II-a, nu si-ar permite sa faca asa ceva, caci asta este rolul unui parlament, de a vorbi (de la verbul parlare), de a discuta stins sau aprins.
Faptul ca Mairead McGuinness i-a taiat microfonul unui parlamentar ales democratic, chiar in momentul in care acesta spunea ca Marii Britanii i se pune pumnul in gura, nu a facut decat sa-i dea lui Farage apa la moara si rezuma motivul pentru care majoritatea britanicilor a ales sa iasa din Uniunea Europeana.
Mai rea decat oprirea microfonului a fost punerea lui Farage si a colegilor sai la punct (mai bine spus, la zid), de parca ar fi fost niste legati de glie, nu oameni liberi, intr-un spatiu, cel putin teoretic, la fel de liber.
"Daca nu va supuneti regulilor, vi se taie microfonul. Am putea, va rog, sa indepartam steagurile... Va rog sa stati jos! Asezati-va la locurile voastre si lasati steagurile, ca tot plecati (din UE - n.r.). Si luati-le cu voi, daca plecati. Adio!" - a spus pe un ton dispretuitor vicepresedinta Parlamentului.
Nu aminteste asta de spusa de acum mai bine de 30 de ani "asezati-va linistiti", care nu a gasit ascultare nici macar in timpanele unui popor infometat si infrigurat, daramite in cele ale unor oameni provenind din Marea (Mareata) Britanie, in care libertatea de exprimare este sfanta, unde, acum aprope 300 de ani erau publicate caricaturi care ridiculizau lacomia regelui George al IV-lea.
Tot acolo, au aparut niste formatii rock care si-au... permis sa ia in deradere (sa batjocoreasca - ar zice dictatorii) atat celebrul God Save the Queen, cat si pe regina insasi si steagul Marii Britanii.
Ce sa vezi? Nu au fost arsi pe rug, ca-n Evul Mediu si, iata ca Majestatea Sa, regina, si al sau regim s-au ridicat peste toate acestea, au stiut sa le lase sa treaca si, acum sunt bine-merci.
Cu sau fara UE, Tamisa nu va seca si nu-si va inversa curgerea. Big Ben va bate orele la fel. Catedralele Westminster si Sfantul Paul, cladirea Parlamentului Britanic vor ramane neclintite, asa cum Eton, Oxford, Cambrige vor ramane etaloane ale educatiei si instruirii.
Insa, marea problema a Marii Britanii este ca ea insasi este o uniune: Anglia, Scotia, Tara Galilor, Irlanda de Nord, din care, intrucat la referendumul legat de Brexit, majoritatea scotienilor au votat pentru ramanerea in UE, in actualele conditii, scotienii se vad indreptatiti sa organizeze un nou plebiscit privind independenta tarii lor, pentru iesirea din Marea Britanie.
Sa vedem daca autoritatile de la Londra vor evita sa faca greselile de care au acuzat Uniunea Europeana.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
