Mai este America singura super-putere militara?

Mai este America singura super-putere militara? americastatele unite ale americiiputere militaraarmata

Din 1991 incoace, dupa caderea URSS, ne-am obisnuit sa avem o singura super-putere, SUA. Posesoare a unei inzestrari militare de exceptie, aceasta tara a stiut intotdeauna sa-si scoata in evidenta acest avantaj, reusind in consecinta sa atraga de partea ei o serie de aliati din toate colturile lumii, dornici sa beneficieze de protectie.
Doar ca inzestrarea militara de exceptie a SUA incepe sa nu mai fie chiar atat de exceptionala. Accesul “democratic” la tehnologiile militare de ultima ora a facut ca in prim-plan sa apara actori pe care in urma cu 15 ani nimeni nu ii lua in seama si care, beneficiind si de alte avantaje (economice, geopolitice, demografice), au dus la initierea unui proces - probabil ireversibil - de schimbare a ordinii mondiale.

Sa ne gandim in primul rand la pierderea monopolului armatei SUA asupra munitiei de mare precizie, un monopol pe care l-a detinut inca de la primul razboi din Golf. Astazi China produce pe scara larga rachete balistice si de croaziera inteligente, capabile sa atinga fara probleme bazele americane importante din Pacificul de Vest, iar Iranul isi permite si el sa fabrice mine si rachete anti-nava inteligente, avand ca tinta zona Golfului Persic.

Ca urmare, e foarte posibil ca americanii sa nu mai poata opera la un moment dat in aceste regiuni, din cauza riscurilor prea mari.

Apoi, raspandirea armelor nucleare in lumea emergenta (Iran, Coreea de Nord etc.) constituie si ea un motiv de alarma pentru SUA, la fel ca si atacurile cibernetice, care au avantajul ca se produc cu viteza luminii. Vulnerabili sunt insa si satelitii comerciali, care au o protectie redusa impotriva amenintarii sistemelor anti-satelit, fie ca este vorba despre lasere amplasate la sol sau de rachete cu actiune directa.

Statele Unite ar putea sa incerce sa-si mentina dominatia militara si implicit statutul de unica super-putere prin dezvoltarea de noi arme, doar ca aceasta dezvoltare este strans legata de noile tehnologii care, cum spuneam mai sus, sunt acum accesibile si altora. In domeniul energiei directionate, de exemplu – lasere si unde de particule – exista indicii ca alte state, in special China, reusesc sa mentina ritmul, ba chiar sa inregistreze un avans fata de SUA.

Pentru moment, americanii stau mai bine in domeniul roboticii. Multi au auzit de dronele Predator folosite in razboiul impotriva gruparilor islamiste radicale, dar nu stiu ca robotii sunt folositi si pe post de ambarcatiuni subacvatice sau pe post de “animale de povara”, pentru transportul de echipamente.

Posibilitatile sunt multe aici, insa e clar ca, pentru a-si mentine avantajul luat, Pentagonul va trebui sa imbunatateasca performantele acestor roboti militari, sa-i faca mai usor de camuflat, mai greu de dezactivat si sa le reduca vulnerabilitatea atunci cand intra in lupta impotriva unor adversari mai sofisticati decat talibanii.  

Concluziile ar fi ca SUA si aliatii sai isi pierd suprematia militara si ca noile amenintari la adresa securitatii globale apar mai repede decat pot fi contracarate. Iar responsabil pentru aceasta situatie este nu atat progresul tehnologic in sine in domeniul militar, cat mai ales felul in care acest progres se disemineaza, ajungand chiar si la grupuri mici, la actori non-statali, care isi cresc astfel potentialul distructiv. Asistam in consecinta la un fenomen foarte interesant si cu implicatii majore, pe care il putem numi foarte sugestiv “democratizarea distrugerii”.

Citeste si: Vouchere vacanta 2019: Cat valoreaza acestea si cand vor putea fi acordate pe legea noua

Sursa foto: www.pexels.com