Operatorii globali din telecom trebuie sa isi revizuiasca criteriile de masurare a performantei

In general, performanta industriei nu a inregistrat performante remarcabile in ultimii ani. Dupa cum rezulta din recentul studiu Ernst & Young, Institutional investors survey, doar 11% dintre cei chestionati au considerat telecomunicatiile un sector in care merita investit, comparativ cu tehnologia (20%), sectorul de petrol si gaze (26%), respectiv de bunuri de consum (27%).

In conditiile acestea, indicatorii de performanta ai companiilor de telecomunicatii trebuie sa reflecte evolutia noilor servicii si, totodata, sa furnizeze o mai mare granularitate in materie de profitabilitate a serviciilor de date. De exemplu, evolutia telefoanelor inteligente s-a dovedit a fi o sabie cu doua taisuri, avand in vedere efectul produs pe marja de subventionarea terminalelor. In acelasi timp, sunt necesare noi tipuri de indicatori de masurare care sa reflecte acoperirea si gradul de penetrare si sa comunice beneficiile socio-economice ale noii infrastructuri. In definitiv, toti acesti noi indicatori de masurare pot fi de mare folos investitorilor ca sa evalueze sectorul si capacitatea lui de transformare in anii care vin.

Actualii indicatori de performanta nu reusesc sa reflecte cresterea si profitabilitatea

Indicatorii de performanta folositi in mod curent de intreaga industrie, cum ar fi numarul de noi clienti si venitul mediu per utilizator (ARPU), nu mai sunt suficienti sa furnizeze managementului si investitorilor destule informatii ca sa-si poata face o imagine de ansamblu. Prin urmare, operatorii telecom trebuie sa le furnizeze dovezi care sa sustina ca modelul de business functioneaza bine, ca a generat rezultate solide de crestere si ca au un plan de actiune pentru a sustine profitabilitatea.

In plus, multe din noile conectari sunt acum generate de consumatorii care folosesc dispozitive multi-SIM, de intreprinderi si de comunicarea M2M (machine-to-machine), astfel incat indicatorul referitor la noii clienti devine neclar. Aceste noi tipuri de conectivitate difera mult la nivelul veniturilor din utilizare si al profilului de marja fata de baza traditionala de clienti. 

Viitorii jucatori de succes se vor diferentia prin abilitatea de a-si vinde noile servicii catre clientii lor, atat in segmentul consumatorilor cat si in cel al companiilor. Indicatori precum unitatile generatoare de venituri per abonament au fost deja folosite cu succes de catre companiile de cablu – deci operatorii trebuie sa gaseasca noi cai de a comunica beneficiile portofoliului lor extins de servicii.

Un set mai cuprinzator de criterii de masurare financiara este vital

Pe partea financiara, operatorii trebuie sa aiba in vedere extinderea raportarii dincolo de indicatorul primar reprezentat de castigurile inainte de dobanzi, taxe, depreciere si amortizare (EBITDA). Castigurile din activitatea de baza nu iau in calcul cheltuielile de investitie, ceea ce reprezinta o preocupare majora pentru investitori, atunci cand au in vedere un upgrade de infrastructura care sa raspunda noilor scenarii de cerere.

Indicatori precum rentabilitatea capitalului angajat (ROCE) si rentabilitatea capitalului investit (ROIC) devin niste instrumente tot mai importante pentru evaluarea performantei. In plus, noile servicii oferite de operatori ar beneficia de o evaluare printr-un set mai amplu de indicatori financiari, dincolo de marja EBITDA, care a reprezentat timp de multi ani principalul indicator in raportarea financiara a operatorilor.

Migrarea catre noi criterii de masurare va atrage dupa sine noi provocari 

Operatorii au inceput deja sa adopte noile criterii de masurare din industrie. Cresterea utilizarii indicatorului venitului mediu per cont (ARPA) in Statele Unite este un exemplu in acest sens. Cu toate acestea, nevoia de construire a unui consens in privinta noilor indicatori in industrie este cruciala. Intre timp, operatorii trebuie sa se asigure ca sistemele si procesele lor sunt capabile sa inregistreze noii parametri in mod uniform.

Privind in perspectiva, pe masura ce operatorii migreaza spre noile criterii de masurare a performantei, trebuie sa tina cont de o serie de aspecte cheie. Astfel, ei trebuie sa evalueze atent atat indicatorii prin care isi vor comunica profitabilitatea in aceste vremuri cand marjele continua sa ramana sub presiune, cat si provocarea interna de a se asigura ca toate datele necesare pot fi colectate consecvent si unitar. Cresterea gradului de confort in folosirea criteriilor interne de masurare va determina, la randul ei, o comunicare mai increzatoare a nivelurilor de performanta catre exterior.