Ce pedeapsa primeste un criminal care omoara 77 de oameni?

Ce pedeapsa primeste un criminal care omoara 77 de oameni? Pe 22 iulie se implinesc 8 ani de la masacrul din Norvegia, cand extremistul Anders Breivik a ucis cu sange rece 77 de oameni, din ratiuni strict politice. Crimele sale de atunci au ingrozit si au surprins lumea intreaga (nimeni nu credea ca asa ceva se poate intampla in Norvegia), dar au permis totodata scoaterea la iveala a minunatiilor sistemului de justitie din aceasta tara.
Pentru faptele sale Breivik a primit 21 de ani de inchisoare, adica vreo 3 luni pentru fiecare victima (nu-i luam in considerare si pe cei 319 raniti, multi ramasi infirmi pe viata). Astfel ca in 2032, la varsta de 53 de ani, el va fi liber si va putea eventual sa mai ucida alti 77 de oameni. 

Si pana atunci sa nu credeti c-o va duce prea rau. Dat fiind ca isi ispaseste pedeapsa in regim de izolare, el beneficiaza de anumite compensatii, cum ar fi un loc de detentie cu 3 camere (dormitor, camera de zi, camera de fitness), plus Xbox, masina electrica de scris ca sa-si scrie scrisorile (da, are acest drept!) si computer (dar fara acces la Internet).

Unde se intampla asta? In Norvegia, o tara care merge mult pe ideea de reabilitare a infractorilor si care, din acest motiv, are un regim de detentie ce pare sa puna accent mai degraba pe confortul „locatarilor”, decat pe pedepsirea acestora. Este sugestiv in acest sens modul cum arata inchisoarea Bastoy (nu aici este incarcerat Breivik).

O insula de 2,5 kmp, cu paduri de pini si coaste stancoase, cu splendide privelisti spre ocean demne de pus pe carti postale. Plaja, locuri excelente pentru pescuit, cabane, sauna, terenuri de tenis si de fotbal... S-ar parea ca descriem o pitoreasca statiune turistica, dar in realitate este vorba despre una dintre cele patru inchisori de minima securitate din tara.

Aici locuiesc cca 120 de detinuti si spunem “locuiesc”, si nu “sunt inchisi”, deoarece respectivii detinuti se pot plimba liberi prin padurea de pe insula, pot inota sau pescui in mare, pot face fitness si practica diferite sporturi.

In casutele lor elegante, pictate intr-un rosu vesel, ei beneficiaza de televiziune prin cablu (cu conditia sa-si aduca televizorul de-acasa), iar daca aleg sa-si petreaca timpul in Casa Mare, un conac alb situat pe deal, au la dispozitie sauna si sala de cinema. In timpul zilei se pot relaxa la soare, in sezlonguri, iar seara, cand iau cina la comun intr-o sala impodobita cu opere de arta, au de ales intre “chiftele de peste cu sos alb si creveti” si “orice fel de carne, de la pui la somon.”

Pe insula nu exista celule, gratii sau camere de supraveghere. Sistemul e super lejer. Detinutii se imbraca dupa cum vor, cu blugi si tricouri, iar gardienii la fel (nu au uniforme), ceea ce te impiedica la prima vedere sa faci diferenta intre un ofiter si un traficant de heroina. Foarte interesant este ca gardienii nu poarta arme, deoarece astfel ar provoca” teama” si ar crea “o distanta nedorita” intre ei si detinuti.

Singurele obligatii sunt ca detinutii sa raspunda la cele trei apeluri zilnice, sa nu mai iasa din casa dupa ora 23.00 si sa aiba o... slujba (!). Intr-adevar, la Bastoy, detinutii trebuie sa munceasca, dupa un program zilnic de la 8.30 la 15.30 in zilele lucratoare.

Unii se ocupa de gradina, altii de ferma sau de bucatarie. Unii taie copaci pentru lemne de foc. Altii au in grija herghelia de cai folositi pentru a transporta lemne si alte lucruri dintr-o parte intr-alta a insulei si, desi sunt destui cei care lucreaza cu topoare, cutite sau freze, niciodata nu s-a intamplat vreo agresiune. Toata lumea se misca liber in timp ce-si face treaba. Garzile sunt uneori prezente, alteori nu. Nimeni nu poarta catuse sau bratari electronice de monitorizare.

Iar partea frumoasa este ca munca aceasta, desi este prestata de detinuti strict in folosul lor propriu, este platita de Stat cu 60 de coroane norvegiene pe zi (in jur de 7,5 euro), bani pe care detinutii ii pot economisi sau ii pot cheltui intr-un magazin local (da, au si magazin!).

O multime de oameni ar plati pentru o vacanta intr-un loc ca acesta, ca urmare, orice observator din afara se poate umple de frustrare. Nu trebuia ca acesti oameni sa fie pedepsiti pentru faptele lor? Cum sa ii rasfeti in modul acesta pe talhari si criminali?

Autoritatile din Norvegia nu gandesc insa asa. Obiectivul lor este sa schimbe oamenii, iar din acest punct de vedere Bastoy pare sa functioneze. “Si ce daca am creat aici un loc de vacanta pentru infractori?”, intreaba Arne Kvernvik Nilsen, guvernatorul inchisorii, psiholog de profesie si fost ministru. “Trebuie sa reducem riscul de recidiva, pentru ca, daca nu am face asta, care ar mai fi rostul pedepsei?”, explica el.

Nilsen sustine ca doar 20% din detinutii care trec prin inchisorile din Norvegia recidiveaza in termen de doi ani de la punerea lor in libertate, potrivit unui raport din 2010 comandat de guvernele mai multor tari nordice. Iar la Bastoy, acest procent este chiar mai mic, de doar 16%. In comparatie, rata de recidiva in SUA este de 43% in primii trei ani de libertate, iar rapoarte guvernamentale mai vechi semnaleaza o rata de peste 50%.

Cu toate acestea, sistemul aplicat la Bastoy ramane controversat, chiar si in mediul academic. Irvin Waller, presedintele Organizatiei Internationale pentru Asistenta Victimelor si profesor la Universitatea din Ottawa, sustine ca aspectul relativ placut al unei inchisori nu are nici un efect daca oamenii comit din nou delicte dupa ce sunt eliberati. “Nu ce se intampla in inchisoare conteaza, ci ceea ce se intampla in afara ei”, argumenteaza el.

Insa oficialii de la Bastoy sustin ca metodele lor chiar dau roade, fiind sustinute si de programe post-eliberare. Scopul detentiei la Bastoy nu este de a pedepsi sau de a cauta razbunare. Pedeapsa consta doar in privarea detinutului de dreptul de a fi un membru liber al societatii si se considera ca aceasta pedeapsa e suficienta. Iar detinutii, desigur, apreciaza aceasta abordare.

Sursa foto: www.pexels.com