Fiecare dintre raspunsuri atinge intr-o masura mai mare sau mai mica problematica gestionarii capitalului de lucru, iar ceea ce ne propunem in randurile ce urmeaza este sa explicam, pornind de la exemple cat mai simple din viata de zi cu zi, ce presupune o mai buna gestionare a activitatii operationale din acest punct de vedere.

Capitalul de lucru este o notiune complexa si de aceea este normal sa existe mai multe definitii si abordari ale acestui concept. Cateva dintre aceste definitii le vom cita si noi, dar credem ca este foarte important ca dvs. sa intuiti cat mai bine implicatiile pe care analiza capitalului de lucru le are in managementul financiar, dar si in managementul general al firmei.

In deschiderea acestui articol credem ca este bine de amintit faptul ca in literatura de specialitate straina acest termen este denumit working capital si de obicei ocupa o buna parte din manualele de management financiar.

Echivalenta cu notiunea fond de rulment

Intr-o oarecare masura, cele doua notiuni sunt intr-adevar echivalente. Asa cum specifica si definitia fondului de rulment, capitalul de lucru este o parte din capitalul permanent al firmei folosita la finantarea activitatii curente (sau de exploatare).

Vom retine asadar definitia fondului de rulment pentru a sublinia faptul ca vorbim de o fractiune din capitalul investit de catre actionari si alti parteneri de afaceri in acea firma.

Aceeasi sursa ne indica faptul ca acest fond de rulment reprezinta marja de siguranta a firmei si pentru a ne lamuri mai bine va propunem un scurt exemplu care sa clarifice de ce e nevoie de o marja de siguranta.

Sa presupunem ca ne aflam in situatia administratorului unei asociatii de locatari. Unul dintre rolurile noastre este acela de a achita la timp datoriile pe care asociatia noastra le are la furnizorii de utilitati, prin colectarea in timp util a fondurilor de la locatari. Vom folosi ca reper temporal urmatorul grafic de scadenta (in decursul unei luni) a facturilor noastre de utilitati:

Ziua 05 - factura la energie electrica (pentru utilitatile comune)

Ziua 10 - factura la energie termica

Ziua 20 - factura apa rece

Ziua 25 - factura la gaze

Toti acei dintre noi care au locuit vreodata sau locuiesc inca la bloc stiu ca ordinea fireasca a colectarii banilor de la locatari are loc in felul urmator:

1. Administratorul primeste toate facturile (in acest caz, apreciem ca le are pe toate undeva in data de 15 a lunii).

2. Face toate calculele necesare si determina cheltuielile fiecarui apartament.

3. Administratorul afiseaza aceste cheltuieli si solicita un termen de plata locatarilor (presupunem ca in aceasta situatie termenul-limita este data de 15 a lunii urmatoare).

Din acest exemplu extrem de simplu ne dam seama ca toate facturile primite vor inregistra restante la plata ca urmare a defazarii momentului scadentei facturilor fata de momentul incasarii fondurilor pentru plata lor.

Desigur, in realitate nu se intampla in general asa, iar facturile sunt platite la timp. Plata, asa cum unii dintre dumneavoastra stiti deja, se face tocmai din acest fond de rulment. In acest context, el nu este altceva decat bani pe care administratorul i-a adunat inainte de a fi nevoie de ei si i-a pastrat pentru a avea resurse si a plati facturile atunci cand ele sunt scadente. Ciclul normal este ca atunci cand locatarii isi vor achita fiecare partea lui de cheltuieli, acest fond se va reface.

Asemanarea acestui exemplu cu ciclul financiar al oricarei firme este evidenta. Firmele sunt nevoite in majoritatea cazurilor sa plateasca materiile prime si materialele (uneori chiar si marfurile in cazul firmelor de comert) inainte ca ele, la randul lor, sa incaseze banii de la clienti.