Cand vor disparea managerii toxici? Niciodata!

Cand vor disparea managerii toxici? Niciodata! Managerul toxic. Cu totii ne-am intalnit la un moment dat cu un astfel de individ sau macar am auzit povesti despre existenta lui, relatate de cunoscuti care lucreaza prin alte firme. Sa il descriem putin.
Managerul toxic este acel individ convins ca a fi sef inseamna a avea putere totala asupra subordonatilor, ca acestia sunt doar niste sclavi care trebuie sa indeplineasca fara cracnire orice ii trece lui prin cap, din moment ce el este SEFUL.

Este acel individ care crede sincer ca treaba lui este sa imparta ordine in dreapta si-n stanga si, desigur, sa urle daca acestea nu dau rezultate.

Este acel individ care creeaza in companie o atmosfera incordata, sumbra, cu nervi si frustari reprimate. Si lista sa de “calitati” nu se opreste aici.

Managerul toxic este cel care:
- se concentreaza intotdeauna pe ce merge prost
- nu stie pur si simplu sa laude pe cineva daca a facut o treaba buna
- nu are nicio jena sa isi asume meritele pentru orice realizare
- da vina pe altii pentru greselile sale
- isi alege cativa subordonati (lingai) si ii trateaza preferential
etc.

De multe ori, el are chiar o strategie 100% originala de a conduce, care, chipurile, il transforma intr-un manager special, inovativ, cu o amprenta inconfundabila asupra firmei. Iata in continuare un exemplu de asemenea strategie, extras din cartea “Cele 100 de reguli ale managementului”, autor Richard Templar:

“Am lucrat odata pentru un sef al carui stil de management era cel putin ciudat. In fiecare dimineata urla la prima persoana care ii iesea in cale si ii tinea o intreaga morala, indiferent ce ar fi facut persoana respectiva. Apoi isi bea cafeaua timp de o jumatate de ora, se plimba prin fabrica si felicita prima persoana pe care o intalnea, la fel, fara sa conteze cine era si ce facuse. De ce proceda asa? «Ii tin in alerta», mi-a explicat. «Angajatii nu stiu niciodata cum o sa ma comport si obtin mai mult de la ei daca sunt inspaimantati.» Am povestit despre acest individ pentru ca, iata, dupa 20 de ani, ramane cel mai mare incompetent pe care l-am intalnit vreodata.”

Dar de ce exista, totusi, astfel de manageri?

In primul rand, pentru ca baza de selectie a oamenilor potriviti pentru postul de manager este extrem de redusa. Mai toti vor sa conduca, dar foarte-foarte putini pot fi cu adevarat manageri. Ca sa faci management de calitate iti trebuie nu numai o excelenta inteligenta emotionala (sa intelegi si sa gestionezi eficient emotiile celorlalti), ci si experienta, carisma, cunostinte de specialitate si, mai ales, o disponibilitate de a respecta, tu personal, anumite reguli.

Sunt foarte rari cei care pot bifa o asemenea fisa a postului, ca urmare firmele lucreaza cu… restul, pentru ca cineva tot trebuie sa conduca. Iar acesti “cineva” se dovedesc de multe ori a fi persoane toxice.

Si ajungem astfel la al doilea raspuns la intrebarea de mai sus, un raspuns foarte interesant si greu de intuit: managerii toxici exista pentru ca “toxicitatea” face parte oarecum din natura umana.

Concret, s-a descoperit ca in marea majoritate a cazurilor, cei care sunt promovati pe o functie de conducere, indiferent de domeniu, se confrunta dintr-odata cu un sentiment foarte agreabil, pe care e posibil sa nici nu-l fi trait vreodata pana atunci: sentimentul de superioritate.

Ei au acum alta anvergura, s-au ridicat deasupra celor care pana mai ieri le-au fost colegi. Iar aceasta noua mentalitate de superioritate trebuie sa se manifeste, de aici si autoritatea exagerata si atitudinea care “tipa” prin toti porii: “Eu sunt seful!”.

Nu degeaba se spune ca puterea e un drog. Trebuie doar sa intelegem ca, asemenea oricarui drog, si acesta te poate face sa te comporti altfel. Cel mai adesea irational.

Sursa foto: www.pexels.com