Ce este clauza de exclusivitate si de ce este ea interzisa de lege?

Ce este clauza de exclusivitate si de ce este ea interzisa de lege? Clauza de exclusivitate, inserata in contractul de munca al unui salariat, prevede faptul ca acesta, in timpul sau liber, se obliga sa nu lucreze pentru niciun alt angajator. Salariatul care a incheiat o asemenea clauza nu va putea cumula deci functia detinuta la angajatorul sau cu nicio alta functie, in caz contrar urmand sa plateasca o anumita suma cu titlu de despagubire.
Primul lucru care trebuie precizat: clauza de exclusivitate nu trebuie confundata cu clauza de neconcurenta. Prin clauza de exclusivitate nu i se interzice salariatului sa se incadreze la un angajator concurent, ci la orice alt angajator.

Utilitatea unei asemenea clauze apare in ipoteza in care angajatorul doreste ca salariatul, in timpul liber, sa se odihneasca, pentru a evita suprasolicitarea si a fi apt de munca in conditii optime, a doua zi.

Doar ca in practica instantele nu admit invocarea clauzei de exclusivitate de catre angajatori, considerand ca aceasta incalca libertatea constitutionala a muncii. Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutia Romaniei, „dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere“.

Ca urmare, solicitate sa solutioneze spete in care salariatul nu a respectat clauza de exclusivitate, instantele nu au dispus plata de catre acesta a despagubirilor prevazute in contract. Motivatia lor a fost ca, spre deosebire de clauza de neconcurenta, care ocroteste unele interese legitime ale angajatorului, clauza de exclusivitate l-ar lipsi pe salariat de exercitiul, in timpul liber, a dreptului la munca. In plus, in conditiile art. 35 din Codul muncii, cumulul de functii este liber, eventualele restrictii putand fi prevazute doar prin lege.

Un exemplu:
O firma de protectie si paza diminueaza durata timpului de lucru la 6 ore/zi, fara o reducere corespunzatoare a salariilor. Scopul acestei reduceri il constituie mentinerea unei stari bune de sanatate si a unor reactii prompte in randul personalului de interventie.

Evident, aici ar fi foarte utila o clauza de exclusivitate, care sa ii impiedice pe angajati sa lucreze in alta parte in timpul liber, doar ca aceasta clauza nu ar produce niciun fel de efecte juridice, chiar daca angajatii ar fi de acord cu ea (!).

Si asta deoarece in contractele de munca nu pot fi inserate orice prevederi. Libertatea de vointa este limitata aici de art. 38 din Codul muncii, care spune ca „salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate“.

Iar clauza de exclusivitate se numara în mod clar printre aceste prevederi interzise, alaturi de clauzele prin care se restrange dreptul la greva sau se conditioneaza demisia, ca sa mai dam alte doua exemple.

Sursa foto: www.pexels.com