Cum era sa fiu jecmanit de 1.800 de lei intr-un service auto

Cum era sa fiu jecmanit de 1.800 de lei intr-un service auto Prin 2008, m-am dus cu masina in service pentru revizia de 2 ani. Era service-ul reprezentantei de unde luasem masina, fusesem acolo si la revizia de 1 an, ma gandeam ca totul va fi doar o formalitate – un filtru, o bujie-doua, eventual un schimb de ulei. Masina era noua, mergea perfect si n-aveam niciun motiv sa cred ca nu voi scapa ieftin. A fost cat pe ce s-o patesc urat de tot.
Duc masina in service la ora la care fusesem programat, las cheia si talonul la Receptie, angajatul de-acolo ma intreaba tot numai zambet: “Vreo problema de semnalat, dl Balescu?”, “Absolut nimic!”, raspund, imi promite ca ma suna imediat cum verificarea e gata si plec.

Peste nici 30 de minute primesc telefon de la el, pe un ton usor agitat: “Dl Balescu, am gasit ceva la masina dvs.!” “Aoleu, ce-ati gasit?” “Amortizoarele pe spate. Sunt transpirate, curge lichid, trebuie neaparat schimbate!” “Cum asa, ca masina e noua, de-abia a facut 2 ani…” “Dl Balescu, problema e grava, va rog sa intelegeti, pericolul e mare, nu va pot lasa sa plecati cu ea asa in trafic!” “Bine – cedez eu, ingrijorat ca am circulat cu o asemenea problema grava pana atunci – schimbati-le daca trebuie.”

“Multumesc pentru intelegere. Stiti, va costa 1.800 de lei.” “Pai, nu – zic eu – nu ma costa nimic, ca masina e in garantie.” Interlocutorul meu aproape ca renunta la tonul amabil si devine chiar usor agasat: “Dl Balescu, ati depasit cu o saptamana termenul de 2 ani, masina a iesit din garantie.” “Ba nu. Cand am cumparat-o, am achitat 250 de euro in plus pentru garantie extinsa, masina are garantie 3 ani. Verificati!”

Tacere. “Alo, mai sunteti acolo?”, intreb eu dupa 5 secunde. “Da, da, o sa verific, va sun eu cand e gata masina.”

Peste 2 ore primesc telefon sa vin s-o ridic din service. “Ei, cum e? – intreb cand ajung acolo – i-ati schimbat amortizoarele?” Angajatul incepe sa mormaie ceva, de-abia inteleg ce spune. “Nu, nu i le-am schimbat…” “De ce?” “Ne-am gandit sa mai facem o verificare, o sa va rog sa mergeti la un alt service al nostru din Prelungirea Ghencea, e specializat pe amortizoare, o sa faceti un test acolo…” “Si cum duc masina tocmai in Prelungirea Ghencea?” Se face ca nu intelege, asa ca repet rar: “Cum duc masina pana in Prelungirea Ghencea?” “O conduceti pana acolo…” “Pai n-ati spus acum 2 ore ca pericolul e mare si ca nu ma puteti lasa sa plec cu ea asa in trafic????” Ma priveste cu o expresie tampa.

Bineinteles ca n-am dus masina la asa-zisul test de verificare a amortizoarelor. Am mers cu ea inca 15.000 km, fara nicio problema, iar la verificarea urmatoare (in alt service, evident!) i-am rugat pe mecanicii de-acolo sa se uite cu atentie la amortizoarele pe spate. N-au gasit absolut nimic in neregula. Nici ei si nici mecanicii de la service-urile in care am dus-o ulterior. Masina are 12 ani acum si merge brici cu amortizoarele originale.

Partea frumoasa e ca la cateva zile de la incidentul din 2008, cu tentativa de jecmanire, am fost sunat de o domnisoara draguta (probabil de la Departamentul Relatii cu Clientii) care m-a intrebat daca am fost multumit de  prestatia service-ului in cauza. I-am spus si ei povestea, poate a avut un impact, poate s-au luat niste masuri. Sau poate nu. Nu m-a interesat.

Eu am rupt-o complet cu dealerul auto respectiv si cu service-ul lui si le-am recomandat tuturor cunoscutilor mei sa nu faca vreodata greseala sa calce pe acolo. M-am gandit logic: incidentul caruia era sa-i cad victima n-a fost nicidecum o “invarteala” personala a angajatului de la Receptie (mai mult ca sigur ca el nici macar n-a vazut la fata amortizoarele), ci o strategie organizata, pusa la punct (sau macar aprobata tacit) de oameni cu putere de decizie in companie.

Sursa foto: www.pexels.com