de Mihai Balescu
la 18 Mai. 2018 Exclusiv
Concret, asta inseamna:
• sa faci bani printr-o modalitate care nu a fost reglementata de Codul fiscal (a scapat vigilentei autoritatilor sau pur si simplu ea nu exista in momentul in care Codul a fost scris);
• sa folosesti „portite” existente in legislatie, lasate voit sau nu;
• sa apelezi la metode „creative”, care utilizeaza prevederile existente.
Aceste actiuni sunt perfect posibile si de-aceea nu trebuie sa ne mire ca optimizarea fiscala constituie un tel de prima mana pentru companii, in special pentru multinationale unde, cu ajutorul unor armate de super-experti, ea a fost adusa la rang de arta (da, chiar exista firme care invart sute de milioane de euro si platesc ZERO taxe!).
In final, sa mai spunem ca, initial, tot ansamblul acesta de proceduri pentru a plati taxe si impozite minime se numea "evaziune fiscala legala", doar ca termenul deranja autoritatile si constituia o piedica in calea promovarii lui de firmele de consultanta catre posibilii clienti.
Asa ca s-a propus sintagma „optimizare fiscala”, care - nu-i asa? - suna mult mai… inocent.
Comentarii