Ghidul angajatorului. Locul de munca al salariatului este spatiu public sau privat?

Ghidul angajatorului. Locul de munca al salariatului este spatiu public sau privat? ghidul angajatoruluilocul de munca spatiu public sau spatiu privat

Conform art. 71 pct. (2) din Cod civil, „nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamantul sau ori fara respectarea limitelor legale.” Este vorba aici despre dreptul la viata privata, dar, dupa cum se observa, textul de lege se limiteaza la domiciliu si resedinta si nu vizeaza in niciun fel locul desfasurarii activitatii profesionale. 

In principiu, locul de munca nu intra in sfera protectiei vietii private. Cu toate acestea, el nu este un spatiu public propriu-zis, pentru ca nu poate fi accesibil oricui. 

Fara a fi un spatiu privat, el are uneori caracteristicile unui astfel de spatiu, in care persoana prezinta un grad de vulnerabilitate superior celui din spatiile publice. In plus, durata petrecuta zilnic la locul de munca este semnificativ mai indelungata decat in alte spatii publice, deci lucratorul poate avea asteptari rezonabile la o anumita intimitate.

Concret, el se poate astepta ca, in mod normal, angajatorul sa nu-i umble prin sertarele biroului de la serviciu sau sa-i acceseze folderele salvate in calculatorul pe care isi desfasoara activitatea. 

Doar ca in exercitarea dreptului la viata privata trebuie sa se tina cont de pozitia particulara in care se gaseste salariatul, ca parte a unui raport juridic de subordonare. Ceea ce inseamna ca angajatorul ar putea impune unele restrictii pentru perioada petrecuta la locul de munca, interzicand, de exemplu, accesarea unor site-uri de divertisment sau a diferite retele de socializare.

O precizare aici: daca locul de munca al salariatului este chiar domiciliul acestuia, problema protectiei vietii private se pune in mod radical diferit. Calitatea acestui spatiu de „domiciliu” va prevala in raport cu cea de „loc de munca”. Desi angajatorul are dreptul de a verifica activitatea salariatului, el o va face doar in conditiile agreate de acesta din urma prin contractul individual de munca (art. 108 alin. (2) din Codul muncii), potrivit unui program prestabilit (art. 109 lit. b) din Codul muncii).

Apoi, angajatorul dispune, in esenta, de timpul salariatilor sai pe timpul orelor de program si din acest motiv el ar putea interzice anumite activitati cu caracter personal, dar nu pentru ca tin de viata privata, ci pentru ca sunt cronofage – de exemplu, utilizarea internetului in scopuri personale in timpul orelor de program conduce la o reducere a timpului alocat indeplinirii sarcinilor de serviciu, pentru care persoana primeste salariul.

Ideea este ca, prin incheierea contractului de munca, salariatul nu renunta complet la exercitiul drepului la viata privata pe parcursul orelor de program. Desi in mod legitim angajatorul ii poate pretinde acestuia executarea atributiilor de serviciu, respectarea programului de lucru si evitarea intreruperilor, modalitatea concreta in care poate fi monitorizata respectarea acestor reguli trebuie atent stabilita (si nuantata) prin contractul de munca si Regulamentul intern.

Sursa foto: freepik