Ghidul managerului. Timpul in care salariatul mobil se deplaseaza la un client este timp de munca?

Ghidul managerului. Timpul in care salariatul mobil se deplaseaza la un client este timp de munca? Sa luam un caz particular: o salariata angajata in functia de consilier juridic se deplaseaza (dupa programul normal de lucru) in alte orase pentru a-si reprezenta angajatorul in fata instantelor de judecata din orasele respective. Timpul necesar deplasarilor trebuie considerat timp de munca? Este salariata indreptatita sa primeasca din partea angajatorului plata unor ore suplimentare?
Cazul este real si a ajuns in instanta, deoarece angajatorul a refuzat plata orelor suplimentare. El a considerat ca timpul in care salariata s-a deplasat la instantele din tara reprezinta perioada de repaus. Motivatia sa a fost ca activitatea de a conduce autoturismul aflat in proprietatea firmei in localitatile respective nu poate fi considerata munca de consilier juridic prestata in favoarea societatii, si deci nu se cuvine a fi remunerata ca munca suplimentara, fiind suficienta plata diurnei, ca pentru o trimitere obisnuita in delegatie.

Curtea de Apel Bucuresti a fost insa de alta parere. Ea a tinut cont de faptul ca in contractul de munca al salariatei era prevazut ca activitatea de consilier juridic sa fie prestata atat la sediul angajatorului, cat si pe teren. Ca urmare, a considerat Curtea, salariata nu a fost trimisa in delegatie la o instanta din tara, ci chiar la locul sau de munca, pe teren.

Concluzia a fost, deci, ca timpul in discutie reprezinta timp de lucru care trebuie remunerat corespunzator, chiar daca salariata nu a prestat efectiv activitatea pentru care a incheiat contractul individual de munca. De altfel, nici ar fi putut presta vreo activitate specifica functiei de consilier juridic cata vreme angajatorul i-a pus la dispozitie un autoturism si i-a impus sa-l conduca personal pana la sediul instantei din alta localitate.

Prin urmare, si activitatea conexa de condus autoturismul era efectuata la ordinul angajatorului, fiind ilogica aprecierea acestuia, cum ca salariata se afla in perioada de repaus si putea face in acest interval de timp orice activitate dorea, la alegerea sa.

Timpul de munca este definit in art. 111 alin. (1) Codul muncii, astfel: “Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare”. Iar salariatul mobil este acel salariat care isi desfasoara atributiile de serviciu in mai multe locuri de munca.

Prin hotararea din 10 septembrie 2015 data in cauza C-266/14, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca, in cazul lucratorilor care nu au un loc de munca fix sau obisnuit, timpul de deplasare pe care acesti lucratori il consacra deplasarilor zilnice de la domiciliu la locul in care se afla primul client, respectiv de la locul unde se afla ultimul client la domiciliu, constituie «timp de lucru»”.

Sursa foto: www.pexels.com