de Manager.ro
la 20 Sep. 2014
Cinstea care revine intemeietorului acestui oras pare a fi disputata de catre Bucur Ciobanul, candidatul traditiei si legendei si controversatul Vlad tepes, omul primului document cunoscut, care atesta existenta capitalei la 20 septembrie 1459. in realitate, cercetarile istorice si in principal cele arheologice au scos la iveala vestigiile unei cetati, databila inca din a doua jumatate a veacului al XIV-lea. Atunci se nasc “Bucurestii” si in jurul acelei prime fortificatii de 160 mp, vor fi ctitorite rand pe rand Curtea Domneasca, biserica lui Mircea Ciobanul (1558-1559), ulitele negustorilor si meseriasilor, intr-un cuvant orasul politic si cultural.
Urbea s-a dezvoltat treptat-treptat, coaguland in jurul vechiului centru istoric satele aflate imprejur. Dambovita a fost un liant al asezarii urbane care i-a cautat dimensiunile naturale, extinzadu-se mai cu seama spre nord, in zona lacurilor. Amintirea vechilor sate se pastreaza si astazi in memoria bucuresteanului, caruia denumiri ca Berceni, Floreasca, Colentina sau Pantelimon ii sunt familiare ca zone componente ale capitalei.
in 1659 Bucurestii devin definitiv capitala tarii Romanesti. Orasul se dezvolta, apar numeroase biserici, hanuri mari fortificate si prima artera pavata cu barne din lemn, Podul Mogosoaiei (1692), ulterior rebotezata Calea Victoriei in 1878. Este construita manastirea Vacaresti (1724), capodopera a arhitecturii brancovenesti, daramata in ultimii ani ai regimului comunist.
in veacul al XIX-lea orasul se modernizeaza, fiind ales capitala a Romaniei, infaptuita prin unirea Moldovei cu tara Romaneasca, in 1862. in perioada respectiva a fost cel mai mare oras din sud-estul Europei dupa Istanbul.
Apar pavajul, mai intai din lemn, apoi din granit de Scotia si Sicilia, iluminatul, canalizarea si parcurile publice. De altfel domnia lui Carol I (1866-1914) este timpul marilor edificii reprezentative pentru urbea lui Bucur: Ateneul Roman (1888), Fundatia Carol I (1891), Ministerul Agriculturii (1894), Palatul de Justitie (1890-1895), Palatul Postelor (1894-1900), Palatul Sturdza (1899), Palatul CEC (1900), Palatul Patriarhiei (1907), Cercul Militar (1912), Hotelul Athenee Palace (1914) etc.
Dupa primul razboi mondial (1914-1918), Bucurestiul devine una dintre cele mai frumoase capitale europene, stralucirea vietii culturale si sociale, atmosfera si arhitectura aducandu-i pe buna dreptate denumirea ”micul Paris”.
Devenirea sa naturala si armonioasa a fost intrerupta de instaurarea regimului comunist (1945-1989). Orasul a devenit subiectul unui experiment social si urbanistic devastator. Sute de mii de oameni au fost adusi in Bucuresti odata cu industrializarea fortata a capitalei. Nelegati prin nimic de oras, noii locuitori au fost instalati in blocuri-dormitor care formau la randul lor cartierele satelit muncitoresti ale Bucurestiului. in anii regimului Ceausescu a fost demolata o zona egala cu suprafata Venetiei pentru a face loc proiectului Casa Poporului. Zeci de biserici, intre care monumente de o valoare istorica si arhitecturala exceptionala au fost daramate: Sfanta Vineri, Manastirea Vacaresti, biserica Enei, etc.
Astazi orasul este un amestec de vechi si nou, traditional si modern, oriental si occidental, fapt care ii da pe de o parte aspectul unei metropole eclectice si neoranduite, conferindu-i pe de alta parte originalitate si farmec.
(Cateva dintre povestile Bucurestiului aici!)
Comentarii