100 de ani de la razboiul pentru apararea Romaniei Mari, in urma caruia Armata romana a ocupat Budapesta
Romania a intrat in primul Razboi mondial in 1916, de partea Antantei, dupa doi ani de neutralitate. Dupa o seama de victorii, Armata romana a fost nevoita sa bata in retragere, iar Bucurestiul a fost ocupat de trupele germane (in decembrie 1918). Curtea regala, Guvernul, Parlamentul, Banca Nationala, Curtea de Casatie si Justitie si alte institutii ale statului au fost nevoite sa se retraga la Iasi. Finalul primului razboi mondial avea sa ne fie favorabil si, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, avea sa fie proclamata Marea Unire, pentru care Armata romana a mai avut insa de luptat cu Ungaria, pe care a invins-o in 1919 si a ocupat Budapesta.
Proclamata la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, Marea Unire devenea un deziderat implinit. Pana la semnarea tratatelor de pace cu Puterile Centrale (tratatele au fost semnate in perioada 1919-1923), Romania Mare era fragila si vulnerabila, in pofida acordurilor convenite la Paris, in cadrul Conferintei de pace, care avusese loc in ianuarie 1919.
Momentul critic pentru existenta Romaniei Mari a fost in anul 1919. La inceputul acelui an, Ungaria, invinsa, a incaput pe mana lui Bela Kun, un agent sovietic care a proclamat transformarea tarii sale intr-o Republica Sovietica, sustinut fiind de Lenin personal.
In martie 1919 Bela Kun, care-si cumparase sprijinul armatei, a ocupat Budapesta si a declarat deschis ca urmareaste refacerea Ungariei Mari.
Luna urmatoare, Bela Kun a declarat razboi Romaniei si a atacat Armata romana care se gasea pe aliniamentul de demarcatie din vestul tarii.
Dupa ce a respins in mai multe randuri atacurile Armatei maghiare, Romania a trecut la ofensiva si, in mai putin de 10 zile, la 3 august 1919, Armata romana a ajuns la Budapesta, pe care a ocupat-o fara lupta.
De remarcat faptul ca ocuparea Budapestei a fost un act de mare curaj al unui colonel, Gheorghe Rusescu, care se afla la comanda unui detasament de avangarda si avea la dispozitie doar 400 de cavaleristi, 10 mitraliere si 2 tunuri.
Grosul Armatei romane a ajuns la Budapesta a doua zi, pe 4 august, avand in frunte pe generalul Gheorghe Mardarescu. In seara aceleiasi zile, generalul avea sa asiste la defilarea Armatei romane pe faleza Dunarii, in fata cladirii Parlamentului maghiar.
Bela Kun deja fugise din tara, refugiindu-se intai la Viena, apoi la Moscova, unde a trait pana in anul 1938, cand a fost executat din ordinul lui Stalin pentru ca furase din banii Partidului Comunist al URSS.
Republica de tip sovietic a lui Bela Kun, desfiintata prin interventia Armatei romane, a fost unul dintre vectorii prin care Rusia bolsevica a incercat sa-si extinda influenta politica si ideologica in vestul Europei.
Al doilea vector, pe un culoar nordic, l-a reprezentat agresiunea Armatei rosii impotriva Poloniei, in cadrul asa-zisului "Razboi bolsevic".
Agresiunea sovietica impotriva Poloniei a fost declansata tot in anul 1919 si s-a soldat cu infrangerea Armatei rosii.
In noiembrie 1919, Armata romana a parasit Budapesta si, ca o ironie a sortii, in scurt timp in Ungaria a ajuns la putere amiralul Horthy Miklos un fost combatant in Armata austro-ungara, cel caruia "ii datoram" ocuparea Ardealului de Nord, in urma Dictatului de la Viena (30 august 1940).
In pofida faptului ca Horthy luptase in tabara adversa, statele care formasera Antanta l-au acceptat, considerandu-l, totusi, o optiune preferabila comunismului. Istoria a fost, insa, de cu totul alta parere.