Adevarul despre incalzirea globala

Adevarul despre incalzirea globala incalzirea globalaemisii dioxid de carbonefect de sera

Toata povestea cu incalzirea globala a inceput in 1988, cand climatologul James Hansen a aratat ca temperatura medie a planetei a crescut cu 0,8 grade Celsius in ultimii 100 de ani si a prezis ca fenomenul se va amplifica din cauza emisiilor de CO2.
Temperatura planetei creste, e un lucru cert. Expertii de la Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), organismul creat de ONU pentru studiul acestei probleme, spun ca modificarile atmosferei, dublarea vitezei de crestere a nivelului marii, accelerarea topirii ghetarilor, frecventa mai mare a valurilor de caldura, precipitatiile abundente din tarile nordice demonstreaza in mod clar faptul ca Pamantul se incalzeste.

Si – mai spun acesti experti – procesul de incalzire este in proportie de 90% rezultatul gazelor cu efect de sera rezultate in urma activitatilor industriale desfasurate de om. Ei avertizeaza  ca fara o actiune la nivel global de limitare a emisiilor de CO2, temperatura ar putea creste cu 4 grade Celsius pana in anul 2100, moment in care ar incepe sa se produca schimbari catastrofale si chiar ireversibile.

Exact asta a sustinut si fostul vicepresedinte al SUA, Al Gore, in documentarul sau “Un adevar incomod”, din 2006, prin care a tras un semnal de alarma asupra pericolului real al incalzirii globale. Ca o paranteza, acest documentar a fost o realizare artistica de exceptie si i-a adus lui Al Gore premiul Nobel pentru pace – un premiu folosit apoi de adeptii incalzirii globale pentru a sublinia importanta care trebuie acordata schimbarilor climatice.

Dincolo insa de impresia artistica, filmul a atras insa si numeroase critici

Ce e in neregula cu documentarul lui Al Gore?

Diferiti oameni de stiinta au explicat ca imaginile din documentar, cu ghetari care se sparg, nu ilustreaza nicidecum incalzirea globala, ci un fenomen natural cat se poate de normal.

De asemenea, ei au taxat si secventa cu un urs polar aparent captiv pe o bucata de gheata, care, conform comentariului, ar constitui o dovada clara ca ursii polari sunt amenintati cu disparitia.

Ceea ce se vede acolo – au spus oamenii de stiinta in cauza - este pur si simplu un urs in mediul lui natural, care nu are de ce sa se afle in dificultate din moment ce exemplarele din specia respectiva (Ursus Maritimus) pot acoperi inot distante de pana la 100 km. Cat despre disparitie, nicio grija: un studiu al guvernului canadian arata ca, din contra, numarul ursilor polari tinde sa creasca.

Apoi, Al Gore afirma in documentarul sau ca dioxidul de carbon sta la baza incalzirii globale, dar e foarte posibil ca situatia sa se prezinte exact invers - cresterea cantitatii de CO2 sa fie un efect al cresterii temperaturii globale, aceasta din urma neavand nicio legatura cu activitatile umane.

Climatologii spun ca incalzirea globala – pe care, atentie, nu o neaga! – este cauzata de fluctuatiile activitatii solare si afirma ca perioade de incalzire cum este cea actuala s-au inregistrat de mai multe ori de-a lungul istoriei relativ recente a omenirii.

Cazul Glaciergate

Prin prisma celor de mai sus, iata deci ca daca lasam la o parte componenta emotionala si privim fenomenul in mod obiectiv, strict pe baza argumentelor stiintifice, lucrurile nu mai sunt chiar atat de clare.

Expertii au puncte de vedere diferite. Si a spune cu convingere ca situatia se prezinta intr-un fel sau altul e o actiune hazardata, dupa cum arata si cazul Glaciergate, din 2007, cand expertii IPCC au afirmat ca pana in 2035 ghetarii de pe Himalaya se vor topi.

S-a dovedit ulterior ca aceasta afirmatie nu se baza pe o cercetare serioasa, ci pe o stire publicata cu 15 ani in urma in revista New Scientist care la randul ei extrasese informatia dintr-un scurt interviu telefonic cu un cercetator indian. Acesta a recunoscut mai tarziu ca n-a fost vorba atunci decat de “o speculatie fara temei”.

IPCC a primit astfel o lovitura serioasa de imagine. Nimeni nu isi inchipuia ca acest organism vehiculeaza informatii care nu au in spate cercetari stiintifice riguroase, dar, iata, s-a dovedit ca rapoartele sale (nu toate, desigur) pot fi facute si “dupa ureche”.

Iar asta a consolidat pozitia scepticilor, a celor care spun ca intreaga poveste cu incalzirea globala nu este decat o imensa exagerare aparuta intr-un moment oportun, cand oamenii de stiinta aveau nevoie de finantare, mass-media de o poveste interesanta si guvernele de o cauza nobila.

Concluzia? Deocamdata nu prea exista o concluzie. Trebuie sa mai asteptam si alte studii (si documentare) pe acest subiect. Dar, in orice caz, e clar ca un efort al fiecaruia dintre noi pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera nu are cum sa strice.