Cumintenia Pamantului si necumintenia bugetului
restituire cumintenia pamantuluibani cumintenia pamantului
Am revazut, recent, un film despre restituirea unor extrem de valoroase tablouri, in frunte cu cel supranumit "Mona Lisa Austriei", adica portretul Adelei Bloch-Bauer, semnat de Gustav Klimt.
Tabloul a fost furat de catre nazisti si, ulterior, expus la Galeriile Belvedere din Viena, statul austriac bazandu-se pe faptul ca insasi Adela Bloch Bauer i l-a lasat mostenire.
Numai ca, surpriza, nu ea era proprietara de drept a picturii, ci sotul ei, industriasul Ferdinand Bloch, care, spre deosebire de restul familiei, a anticipat pericolul nazist si a fugit in Elvetia, la Zurich, inainte de anexarea Austriei de catre Germania.
Dupa Anschluss, nazistii confisca tablourile detinute de familia Bloch, inventand motivul ca aceasta ar datora bani statului.
Abia in 2006, dupa aproape 9 ani de eforturi, Maria Altmann (in film, interpretata de Helen Mirren), nepoata Adelei, stabilita in SUA, reuseste sa obtina de la statul austriac returnarea a cinci tablouri.
Dintre acestea, pictura numita “Femeia in aur” sau “Doamna in aur”, intrucat nazistii au vrut ca numele Adelei sa iasa din memoria colectiva, a fost vandut de Maria Altmann pentru suma record, la vremea aceea, de 135 de milioane de dolari americani.
Tenacitatea Mariei seamana cu cea a unor state. Asa se face ca Guvernul Ungariei a cumparat, recent, "Golgotha", semnata de pictorul maghiar Mihaly Munkacsy. Statul vecin a gasit/platit in acest scop trei miliarde de forinti, adica vreo 9,3 milioane de euro.
In urma achizitiei, detine toate cele trei compozitii din trilogia lui Mihaly Munkacsy, avand drept tema Saptamana Patimilor.
Nici precedenta achizitie apartinand trilogiei nu a fost deloc ieftina. Pentru "Hristos in fata lui Pilat", Ungaria a platit 5,7 milioane de dolari.
Este drept, vecinii nostri din vest realizeaza aceste achizitii din banii Magyar Nemzeti Bank, adica banca lor nationala, care are un fond pentru cumpararea operelor de patrimoniu.
Cum sta treaba in Romania? De cativa ani, statul se chinuieste sa cumpere Cumintenia Pamantului a lui Brancusi. A facut si o foarte mediatizata colecta publica, un esec direct proportional cu dorinta reusitei.
De ce n-o avea si Banca Nationala a Romaniei un buget precum surata sa din Ungaria? Poate pentru ca, oricum, este obligata prin lege, sa plateasca 80% din profit statului, sub forma de impozit.
De exemplu, in 2017, BNR a obtinut un profit net de 186,7 milioane de lei, mai mare cu 50% fata de 2016. Deci, aproape 150 de milioane de lei au ajuns la bugetul de stat.
Stat care, nici acum, nu a reusit doua lucruri importante: tot nu a cumparat Cumintenia Pamantului si nici sa returneze banii celor care au facut donatii pentru cumpararea ei, termenul pana la care se face restituirea banilor donati fiind prorogat, prin OUG (cum altfel?), pana pe 31 decembrie 2019.
In schimb, foarte bine, anul trecut, 150 de milioane de lei au fost alocate pentru sarbatorirea a 100 de ani de Romanie Mare.
Chiar nu puteau fi “prinse” sau nu se putea suplimenta acest maret buget, cu 11 milioane de euro (in jur de 51 de milioane de lei), cerute de proprietarii de drept ai sculpturii, mostenitorii inginerului Gheorghe Romascu, pe care insasi statul nostru a incadrat-o in categoria "Tezaur" a Patrimoniului cultural national?
Nu era asta o modalitate… corecta, cu mai putine artificii, parade, discursuri, de a sarbatori un secol de Romanie Mare?
