Pogromul de la Iasi din iunie 1941 (II). Masacrul din curtea Chesturii politiei si trenurile mortii
Romania a intrat in cel de-al doilea razboi mondial, alaturi de puterile Axei, la data de 22 iunie 1941. Primul obiectiv al Armatei romane a fost eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de nord de sub ocupatia sovietica. La doar cateva zile dupa intrarea Romaniei in razboi a avut loc Pogromul de la Iasi, in urma caruia si-au pierdut viata cca 13.000 de evrei. Continuam publicarea unei marturii, pana acum inedite, a unui evreu care a fost martor ocular al Pogromului - Gheorghe Iosub. Marturia sa a fost pastrata intr-un fond documentar care a apartinut Arhivei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman.
Pogromul de la Iasi a fost unul dintre capetele de acuzare in cadrul procesului Maresalului Antonescu si este, inca, si probabil ca asa va ramane, un episod controversat. Cat de vinovati au fost germanii (care detineau comanda armatelor din zona Iasi) si cat de vinovati au fost romanii? Indiferent de raspunsurile la aceste intrebari, raman cei peste 13.000 de evrei ucisi in urma Pogromului. Orice document, orice marturie directa referitoare la aceasta oroare istorica este binevenita. Asadar, iata ce povesteste evreul Gheorghe Iosub, martor ocular si supravietuitor al Pogromului de la Iasi.
"Intre timp, pe la ora pranzului, am auzit rapait de mitraliere in curtea Prefecturii (corect, Chesturii de politie, n.a.). Ne-am uitat si am vazut cum militari germani instalati pe acoperisul Prefecturii trageau cu automatele in miile de oameni inghesuiti in curte. Am aflat ulterior de la supravietuitori ca nemtii nu au mai permis comisarilor romani sa faca vreo actiune de triere si sa elibereze certificate de buna purtare, cerand ca toti evreii sa fie deportati. In mod practic ei preluasera puterea asupra Prefecturii.
Ceea ce am vazut ne-a hotarat ca in niciun caz sa nu ne mai prezentam singuri de buna-voie la Prefectura (…)
Intre timp, masacrul din curtea Prefecturii continua (…)
Ascunsi timp de trei zile intr-un tunel secret
Aproximativ 30 de persoane (din 50) am hotarat sa ne ascundem. Ceilalti au refuzat, gandind ca va fi mai rau: ne vor impusca pe loc daca ne descopera (…)"
Cei 30 de evrei s-au ascuns intr-o pivnita care comunica, printr-o hruba, cu un vechi tunel care traversa Iasiul. In seara aceleiasi zile, nemtii au intrat in curtea interioara, au gasit intrarea in beci, au coborat dar nu au descoperit trecerea catre tunelul unde stateau ascunsi cei 30 de evrei.
Evreii au stat ascunsi in tunel si pe 30 iunie si pe 1 iulie.
Miercuri, 2 iulie: "Am auzit zgomot de tramvai. Socoteam ca daca circula tramvaiele situatia s-a mai normalizat. Am hotarat sa parasim hruba si sa ne intoarcem in casa (…)
Am iesit in oras. Afise anuntau ca ordinea a fost restabilita si cereau comerciantilor si meseriasilor sa-si redeschida magazinele si atelierele. Ne interesam de rude, de prieteni. Unii au scapat, altii au cazut victime, iar o parte a disparut nu stiu unde.
Adevarul cumplit despre «trenurile mortii»
Joi, 3 iulie: Incepem sa aflam ca cei disparuti au fost transportati cu trenurile in directii necunoscute.
Vineri, 4 iulie: O parte din ei aflam ca sunt langa Iasi la Targul Frumos intr-un lagar. Multe zile mai tarziu am aflat ca un alt tren a deportat o parte din evrei tocmai la Calarasi si ca majoritatea au murit de sete (trenurile tixite - cate 120-130 de oameni intr-un vagon, au fost plimbate zile intregi pe calduri foarte mari fara ca oamenii sa primeasca un strop de apa).
Mult mai tarziu am aflat ca sistemul acesta de «trenuri ale mortii» era specific german si a fost folosit si in alte locuri din Europa ocupata de Hitler."
Inainte de tragicul episod de la Iasi, in oras locuiau cca 45.000 de evrei. O treime dintre ei au fost ucisi in timpul Pogromului din iunie 1941: impuscati pe strada, macelariti in curtea Chesturii de politie si inghesuiti in «trenurile mortii».
Cele doua «trenuri ale mortii» despre care aminteste Gheorghe Iosub in marturia sa au plecat din Iasi la 30 iunie 1941, cu destinatia Calarasi si Podul Iloaiei.
In vagoanele de marfa au fost inghesuiti 7.000-7.500 de evrei dintre cei care supravietuisera carnagiului din Iasi. Trenurile au fost dirijate (voit) haotic, parcurgand segmente de drum dus-intors sau fiind trase pe linie moarta, vreme de o saptamana, fara ca evreii sa primeasca apa si mancare. Din cei 7.000-7.500 de oameni imbarcati in cele doua trenuri au supravietuit doar cca 1.700. Restul au murit fie de foame, fie de sete, fie asfixiati si au fost aruncati in gropi comune.