de Magda Florea
la 25 Ian. 2018
S-ar putea spune ca exista doua categorii de oameni care consuma narcotice:
Prima e reprezentata de cei care au cazut in patima aceasta din cauza lipsei de sansa, de instruire, din cauza unor posibilitati limitate si a unor alegeri gresite, refugiindu-se in lumea iluziilor, singura care le ofera putina bucurie intr-o viata dominata de intuneric si nefericire.
In cea de-a doua categorie se regasesc personalitatile, artistii, oamenii care au devenit nemuritori prin operele lor, adesea inspirate din lumea viselor, vise oferite de substantele interzise pe care le consumau.
Desi, evident, nu este o varianta care trebuie incercata, se pare ca a dat roade la cativa dintre scriitorii nostri, ale caror opere literare au o valoare culturala inestimabila.
Iata care sunt povestile incredibile ale scriitorilor romani, consumatori de narcotice:
Ion Barbu si dependenta sa de cocaina
Ocazional, poetul priza cocaina, impreuna cu prietenul sau, Tudor Vianu.
Din cauza acestei dependente, depresia de care suferea capata proportii mult mai mari, determinandu-l pe acesta sa se interneze, in vara anului 1924, pentru dezintoxicare, la un spital de boli psihice.
Ion Barbu si-a argumentat obiceiul de a consuma droguri astfel : "Din cauza unei prea lungi dezradacinari si a interesului meu viu pentru experiente spirituale, am luat la Berlin obiceiul anumitor stupefiante: eter si cocaina".
Se pare ca poetul consuma saptamanal cocaina, iar eter isi administra zilnic.
Emil Botta era dependent de morfina
In privinta viciului sau, nimeni nu a mentionat in scris detalii, insa mitologia istoriei literaturii romane e plina de zvonuri conform carora Botta ar fi fost dependent de morfina.
Aristocratul teatrului si poeziei suferea de depresii severe, de stari pshicice si emotionale deplorabile, acestea fiind notate de jurnalul lui Arsavir Acterian. Acestea sunt si singurele scrieri care fac referire directa la dependenta de narcotice a scriitorului:
"In barlogul in care se incuie il surprind ravasit, prabusit. Are o voce cavernoasa, parca tasnita dinlauntrul lui, incat cu greu percep ce spune.
L-am descoperit cu greutate mai deunazi in singuratate si tacere. Respira cu mare dificultate, bea totusi cafele cu cani mari si fuma ca un posedat, rebel oricarui sfat si oricarei asistente"
Alexandru Odobescu a murit din cauza unei supradoze
O figura reprezentativa in literatura romaneasca, Alexandru Odobescu este cunoscut si pentru adictia sa fata de morfina.
Poetul a incercat sa se sinucida in locuinta sa din Bucuresti, in noaptea zilei de 5 noiembrie 1965, la varsta de 61 de ani, printr-o supradoza.
Din fericire, se pare ca ingerase o doza atat de mare, incat i-a provocat acestuia voma, in loc de moarte. Speriata de scena la care luase parte, sotia scriitorului l-a convins pe acesta sa ia un atidot, lucru ce i-a salvat viata.
Totusi, Odobescu si-a dorit foarte mult sa-si incheie socotelile cu viata, reusind sa se sinucida, doua zile mai tarziu, injectandu-se cu o doza consistenta de morfina.
Mircea Eliade a experimentat lumea "viselor"
Scriitorul este recunoscut pentru dorinta lui de a cunoaste in mod complex si profund spiritualitatea si existenta umana, motiv ce l-a determinat sa consume anumite substante interzise, in scop "de cercetare".
Plecat in india in 1929, la varsta de doar 22 de ani, Eliade a consumat acolo marijuana, opiu si hasis.
La acea vreme, societatea nu blama consumul de stupefiante, fiind adesea folosite in scopuri medicinale.
Reintors in Romania, pe la inceputul anilor '30, Eliade obisnuia sa fumeze opiu la pipa.
Mihai Eminescu se multumea cu...mai putin
Luceafarul poeziei romanesti se lupta cu tulburari psihice, probabil mostenite pe cale ereditara, conform unor critici literari care i-au comentat atat viata, cat si opera geniului.
Titu Maiorescu vorbeste in jurnalul sau, despre boala, adictiile, obiceiurile si stilul de viata al lui Emiescu:
"Daca a innebunit Eminescu, cauza este exclusiv interna, este innascuta, este ereditara. Viata lui era neregulata. Adesea se hranea numai cu narcotice si excitante: abuz de tutun si de cafea, nopti petrecute in citire si scriere, zile intregi petrecute fara mancare.
Si apoi, deodata, dupa miezul noptii, mancaruri fara alegere si fara masura. Asa era viata lui Eminescu."
Comentarii