Afaceri cu un potential special. Productia de icre negre

Afaceri cu un potential special. Productia de icre negre O portie de icre de sturion (caviar) de 30 de grame costa in restaurantele de lux din marile capitale ale lumii in jur de 150 de euro, dar exista si varietati de caviar al caror pret, in functie de aroma, consistenta si culoare, se poate dubla. Sturionul este, incontestabil, o adevarata masina de facut bani.
Caviarul se vinde in momentul de fata cu 5.000 de euro/kg. Si asta deoarece pescuitul intensiv al sturionilor (morun, nisetru, pastruga, viza, cega, sip) si braconajul la fel de intensiv din ultimii 40-50 de ani au facut ca numarul acestor pesti sa scada dramatic, asa incat caviarul a devenit o marfa din ce in ce mai rara.

Vorbim aici despre caviarul "salbatic", obtinut de la sturioni crescuti in mediul lor natural, si nu despre cel recoltat de la sturioni de crescatorie, care prezinta caracteristici usor diferite. Oricum, chiar si caviarul obtinut in crescatorii este destul de rar, deoarece un sturion produce icre de-abia dupa varsta de 15 ani.

La varsta aceasta, un morun atinge 100 kg si contine cca 10 kg de icre care pot fi vandute pe piata neagra cu minimum 500 de euro/kg (icrele intra intr-un lung lant de intermediari si ajung la consumatorul final din restaurant la un pret de 10 ori mai mare). Adaugam si pretul carnii, de cca 10-15 euro/kg, si obtinem astfel o valoare a exemplarului in cauza de 6.000-7.000 de euro.

Problema e ca braconierii au facut si ei acest calcul si, in consecinta, au demarat pescuitul ilegal al sturionilor in principalele zone naturale de raspandire – Marea Caspica, Marea Neagra, Marea Azov, plus fluviile care alimenteaza aceste mari (Volga, Dunarea). Ca urmare, icrele de sturion au devenit o marfa din ce in ce mai rara.

Pe langa braconaj a mai intervenit si poluarea mediului natural, astfel ca populatia de sturioni a scazut in ultimele doua decenii cu aproximativ 90%, speciile fiind la un moment dat pe cale de disparitie. Iar aceasta situatie a impus anumite masuri cum a fost cea din 2010, cand cinci state riverane Marii Caspice (Iran, Kazahstan, Azerbaidjan, Turkmenistan si Rusia) au ratificat un acord prin care au interzis pentru 5 ani pescuitul sturionilor salbatici. In compensatie, s-a incurajat dezvoltarea crescatoriilor de sturioni si exportul de caviar obtinut de acestea.

In Romania s-a intamplat un proces asemanator, dar cu accent pe refacerea populatiei de sturioni prin deversarea de puiet in Dunare. In paralel, in ultimii ani s-au infiintat si ferme piscicole clasice pentru cresterea sturionilor, nu pentru deversari de puiet, ci pentru obtinerea de carne si caviar, in vederea valorificarii.

Amenajarea lor s-a facut cu fonduri europene, in zone unde exista un helesteu si o sursa naturala de apa, iar proprietarii spun ca dupa ce puii vor ajunge la maturitate investitia se va recupera rapid. Este insa un proces de durata, pentru ca obtinerea de caviar are nevoie de ani buni, dar se spera ca prin dezvoltarea acestor ferme braconajul va scadea considerabil.

In final, sa spunem ca cel mai mare producator mondial de sturioni a fost Uniunea Sovietica, care a ajuns in anul 1978 sa captureze peste 28.000 tone. Pentru Romania recordul a fost in 1939: 1.144 de tone. Capturile autohtone au cazut dramatic dupa mijlocul anilor ’70, cand au fost construite hidrocentralele de pe Dunare.

Ca o curiozitate, cel mai mare sturion  capturat vreodata a fost un morun de aproape 2.000 kg, prins in Marea Caspica, iar in Romania exista dovezi fotografice cu un morun capturat la inceputul secolului trecut, de circa 1.000 kg.

Sursa foto: www.pexels.com