Canada, pe locul doi in topul celor mai bogate tari in petrol

Canada, pe locul doi in topul celor mai bogate tari in petrol rezerve de petrolnisipuri bituminoasepetrol canada

In provincia canadiana Alberta, in apropiere de fluviul Athabasca, zona e plina de un nisip negru, bituminos, care in zilele calduroase devine lipicios si miroase ca asfaltul proaspat turnat. Mirosul banilor, spun localnicii, multumiti de estimarile care arata ca nisipurile de aici contin echivalentul a peste 1.600 de miliarde de barili de petrol – o cantitate care ar putea depasi intreaga rezerva de titei obisnuit ramasa la nivel mondial.
E un potential imens, care a propulsat Canada pe locul doi in ierarhia tarilor bogate in petrol, imediat dupa Arabia Saudita si inaintea unor grei ca Irak, Iran si Kuweit. Singura problema e ca petrolul din nisipuri bituminoase nu tasneste pur si simplu din pamant, ca in Arabia Saudita, ci necesita o tehnologie speciala de extractie.

Astfel, mai intai nisipul trebuie excavat - doua tone de nisip pentru fiecare baril de titei. Basculante uriase il transporta apoi in bene incalzite, mai ales in timpul iernilor subarctice, ca sa nu inghete sub forma unui morman dur. Dupa care este introdus intr-un fel de masini de spalat gigantice, in care suvoaie de apa calda si solvent spala bitumenul, lasand in urma nisip ud care e depus in halde.

Dar bitumenul nu este inca gata pentru a fi pompat spre rafinarii, ca titeiul brut. Pentru a fi retransformat in petrol, el este incalzit in cuptoare, fie la temperaturi de 5.000 de grade care sparg giganticele molecule de bitumen, fie la temperaturi mai joase, in prezenta hidrogenului si a unui catalizator. Rezultatul este un petrol curat, cu continut scazut de sulf.

Desigur, tot procesul acesta lasa urme serioase asupra mediului. Regiunea fluviului Athabasca e ciuruita de iazuri de decantare si impanata cu halde cenusii, doar ca, la un pret de productie de doar 10 $ per barilul de petrol extras, aceste pagube trec pe planul doi.

Exploatarile existente se dezvolta si tot mai multe companii vin sa se infrupte din aceasta bogatie, inclusiv din nisipul bituminos aflat la adancimi prea mari pentru a fi adus la suprafata. Acesta este “stors” de petrol prin forarea unor puturi in care e injecteaza abur sub inalta presiune, pentru a dizolva bitumenul. In zece ani, conform guvernului Albertei, productia de petrol in zona ar putea atinge doua milioane de barili pe zi.

Totusi, Orientul Mijlociu nu poate fi concurat. Oricat de promitatoare ar fi nisipurile bituminoase, ele nu vor putea impiedica prea curand dependenta de zona volatila a Orientului Mijlociu. Administratia pentru Informatii Energetice a SUA estimeaza ca in 15 ani Golful Persic va furniza 50%-75% din petrolul de pe piata mondiala, la fel ca si inainte de embargoul din 1973.

Cu alte cuvinte, Orientul Mijlociu isi va recapata intreaga putere asupra petrolului, iar guvernul SUA stie acest lucru foarte bine. Si poate ca de aceea am si avut razboiul din Irak, ca o incercare de a crea un Orient Mijlociu stabil si democratic si de a pune astfel resursele de petrol ale lumii in maini mult mai demne de incredere.