Ce e stagflatia si cum ar putea economia Romaniei sa intre in blocaj, pana la finele anului: aproape jumatate dintre oamenii de afaceri cred ca nu mai e cale de intors
stagflatieinflatie somajrecesiunepreviziuni economice
Pana la finele anului curent, economia romaneasca ar putea intra in stagflatie. Nu o spunem noi, ci aproape jumatate dintre antreprenorii locali, chestionati intr-un sondaj realizat de institutia de plati Moneycorp si firma de consultanta Frames.
Ce e stagflatia, cum se manifesta si ce efecte are asupra economiei
Pentru inceput, sa vorbim putin despre ce inseamna, in economie, intrarea in stagflatie si cat de grave pot fi consecintele unui astfel de fenomen: dupa cum ii spune si numele, stagflatia se refera la stagnarea economica si la
inflatie. Termenul a intrat in uz in anii 1970, cand economistii si bancherii centrali au fost dezorientati de o perioada neobisnuita de inflatie ridicata si de crestere economica slaba declansata de doua socuri petroliere.
Stagflatia descrie o economie care functioneaza defectuos, in care preturile continua sa creasca in timp ce cresterea economica - rata de crestere a productiei de bunuri si servicii - scade. Lipsa cresterii economice in timp poate duce la cresterea somajului, o alta caracteristica de baza a stagflatiei.
Stagflatia este, de asemenea, greu de remediat. Munca revine in mare parte bancherilor centrali, cum este Fed in SUA sau Banca Centrala Europeana la noi, al caror rol este de a mentine economia cat mai stabila, de a tine inflatia sub control, motiv pentru care folosesc instrumente precum dobanda pe politica monetara.
In general, Fed si alte banci centrale, isi propun sa mentina inflatia in jurul valorii de 2%. De obicei, atunci cand inflatia depaseste acest nivel, bancherii centrali cresc ratele dobanzilor. Acest lucru are un impact direct asupra gospodariilor si firmelor, care se imprumuta mai greu si mai scump, se descurajeaza consumul si cheltuielile, iar preturile se tempereaza.
"Totul devine mai greu atunci cand populatia este convinsa ca inflatia este de foarte lunga durata", afirma David Wilcox, economist senior la Institutul Peterson pentru Economie Internationala si Bloomberg Economics. Acest lucru ii obliga apoi pe bancherii centrali sa ridice ratele dobanzilor mai agresiv pentru a incerca sa tina sub control inflatia, ceea ce poate incetini cresterea si mai dramatic.
Analistii spun ca, acum mai mult ca niciodata, stagflatia reprezinta amenintarea cea mai mare la nivelul economiei globale. Statele lumii se confrunta cu cea mai mare rata a inflatiei din ultimele decenii, iar Banca Mondiala si-a redus marti prognoza de crestere anuala la 2,9% de la 4,1% (cat estimase in ianuarie) si a anticipat cea mai puternica scadere dupa o revenire initiala post-recesiune pe care a suferit-o economia globala in mai bine de 80 de ani.
-
"Singurul remediu cunoscut pentru stagflatie este o recesiune", a mai spus Wilcox.
Anii '70 au fost anii Marii Inflatii si ai stagnarii economice
"In 1964, in Statele Unite, inflatia era putin peste 1% pe an, a inceput sa creasca la mijlocul anilor '60 si a ajuns la peste 14 procente in 1980. Un factor foarte puternic de crestere a inflatiei fost reprezentat de crizele energetice repetate care au crescut costurile petrolului si au redus masiv cresterea economica a SUA. Prima criza a fost creata de embargoul petrolier arab din 1973 si a durat aproximativ cinci luni.
In aceasta perioada, pretul titeiului a crescut de patru ori plafonandu-se la o valoare care a rezistat pana la revolutia iraniana din 1979.
Aceasta a declansat cea de-a doua criza, tripland costul petrolului. Cerealele au avut, de asemenea, o crestere abrupta a preturilor in anii ‘70. O crestere rapida a cererii globale de cereale si seminte oleaginoase a declansat cresterea preturilor din 1971-1974. O cercetare a Bancii Mondiale arata ca politicile comerciale restrictive au contribuit in mod substantial la cresterile de preturi din anii '70. Factorii principali au fost socurile exogene ale ofertei sau cererii, nivelurile scazute ale stocurilor, comportamentul speculativ si raspunsurile statelor prin politici comerciale restrictive.
Un alt factor al hiperinflatiei din anii '70 venea din mandatul Fed, avand ca obiective ocuparea maxima a fortei de munca, preturi stabile si rate moderate ale dobanzii pe termen lung. Insa o teorie economica afirma ca inflatia si somajul sunt invers corelate. Somajul scazut declanseaza o crestere a salariilor care duce la cresterea cererii, ceea ce duce la o inflatie mai mare.
Cautand solutii pentru a limita inflatia anilor '70 fara a provoca populatiei prea multa durere indusa de somajul ridicat, administratia Nixon a introdus controlul salariilor si al preturilor intre 1971 si 1974.
Desi a incetinit temporar cresterea preturilor, efectul secundar a fost cresterea mare a penuriei, in special de alimente si energie. Administratia Ford a esuat, de asemenea, in incercarea de a limita inflatia printr-un program de masuri voluntare de descurajare a cheltuielilor si de incurajare a economiilor.
Atunci cand Fed a introdus masuri de limitari monetare si control al creditelor la inceputul anului 1980, ratele dobanzilor au crescut brusc, apoi au scazut pentru scurt timp si au crescut din nou. Activitatea de creditare a scazut, somajul a crescut, iar economia a intrat intr-o scurta recesiune in primele 7 luni. Inflatia a scazut, dar a ramas ridicata chiar si atunci cand economia si-a revenit in a doua jumatate a anului 1980.
Fed a continuat sa lupte impotriva inflatiei ridicate cu o combinatie de rate ale dobanzii mai mari si o crestere si mai lenta a rezervelor. Economia a intrat din nou intr-o recesiune si mai severa, care a durat mai mult de un an.
Rata somajului a crescut pana la aproape 11%, cheltuielile gospodariilor au scazut, iar inflatia a continuat sa scada si ea. La sfarsitul recesiunii, inflatia anuala a revenit sub 5%. In cele din urma, aceasta a ajuns pana la o medie de numai 3,5% in a doua jumatate a anilor 80, somajul s-a redus, iar economia a intrat intr-o perioada de crestere sustinuta si de stabilitate. Marea Inflatie se incheiase", conform analistului eToro, Bogdan Maioreanu.
Acestea fiind spuse, sa revenim la opiniile impartasite de antreprenorii nostri locali:
Studiul despre care vorbeam la inceputul articolului evidentiaza faptul ca aproape jumatate (46,7%) dintre oamenii de afaceri, manageri si angajati cu functii de conducere in companiile care activeaza pe plan local apreciaza ca Romania ar putea intra in stagflatie pana la sfarsitul anului.
Intrebati care sunt cele mai mari pericole pentru economia romaneasca, in urmatoarele sase luni, 33,3% din executivii companiilor au mentionat inflatia – cresterea preturilor la energie, materiale, servicii; scaderea vanzarilor (25%); accentuarea blocajului financiar (12,5%); intrarea in insolventa/faliment a partenerilor (12,5%) si regionalizarea razboiului (10,5%).
"Anticipam inca din vara lui 2021 pericolul inflatiei. Atunci restructurarea business-urilor a fost, in general, una de succes, multe firme reusind sa depaseasca provocarile cu ajutorul solutiilor digitale, cu optimizarea fluxurilor de lucru si a capitalului. Insa, in acest moment, cresterea tuturor costurilor operationale reprezinta, pe buna dreptate, principala preocupare a companiilor in 2022", spune Cosmin Bucur, Managing Director al Moneycorp Romania.
"In acest context inflationist este din ce in ce mai dificil sa dezvolti si sa sustii un plan de business predictibil si solid", a adaugat acesta.
Referitor la previziunile legate de inflatie, 33,3% dintre respondenti anticipeaza ca inflatia din Romania se va situa in acest an in intervalul 14-17% in timp ce 26,5% sunt mai pesimisti si se asteapta la o rata a inflatiei exploziva, situata intre 18-20%.
Cat de sus vor ajunge dobanzile?
34,7% dintre oamenii de afaceri chestionati sunt de parare ca finele anului ne va aduce un ROBOR de peste 7%, in timp ce 32% il vad intre 6 si 7%.
"Nu este exclus ca estimarile privind evolutia ROBOR, in general a scumpirii creditelor, sa fie depasite de realitate. Pe fondul cresterii inflatiei, este de asteptat o continuare a scumpirii finantarii, BNR, prin dobanda cheie, urmand sa continue tonul cresterii dobanzilor. Dincolo de efectele negative ale cresterii dobanzilor, aceasta reprezinta cea mai eficace masura de politica monetara aflata la indemana Bancii Nationale in lupta cu inflatia", explica Claudiu Ghebaru, Senior Corporate Dealer in cadrul Moneycorp.
26,9% dintre manageri cred ca euro va sari de pragul de 5 lei
In scurt timp, vom plati 5 sau 5,05 lei pentru 1 euro, cred 26,9% dintre managerii chestionati.
"Avand in vedere euroizarea economiei, constanta cursului leului a fost un factor de stabilitate, fara de care nivelul inflatiei ar fi fost mai ridicat. Ramane de vazut daca Banca Nationala, prin instrumentele pe care le are la dispozitie, va putea sa mentina acest interval. Provocarile vor veni din zona macroeconomica, din evolutia internationala si din performanta comertul exterior. Avem, din pacate, semnale negative in privinta balantei de plati si nu ne ramane decat sa speram ca autoritatile vor accesa cu succes fondurile din PNRR si celelalte finantari europene care, impreuna, pot contribui decisiv la stabilitatea cursului", e de parere Cosmin Bucur, Managing Director Moneycorp Romania.
Foto: pixabay
Un produs media marca Rentrop&Straton 
