China versus SUA - ultima turnanta
Mult prea preocupata sa-si admire in oglinda lumii imaginea de super-putere mondiala, America (a se citi Statele Unite) nu s-a mai uitat o vreme peste umar sa vada daca nu cumva vine cineva tare din urma. Abia cand "tribunele" au inceput sa murmure de uimire, au intors capul fix in momentul in care China a declansat un sprint devastator. Era, insa, prea tarziu
Super-mega-hiper puterea economica a Statelor Unite a devenit mai degraba o legenda, fiind contrazisa de realitate.
E drept ca, ani la rand, de cand au inceput sa se faca clasamente, Statele Unite au ocupat prima poziţie a clasamentului tarilor cu cele mai puternice economii din lume.
In 1980, de pilda, tarile cu cel mai mare PIB erau, in ordine: SUA, Japonia, Germania, Italia si Franta. In acelasi an, conform aceluiasi indicator, China era a 11-a economie a lumii si era considerata, mai degraba, o resursa inepuizabila de forta de munca ieftina.
Peste 5 ani, in 1985, clasamentul primelor 5 cele mai puternice economii din lumme era acelasi, iar China avansase 3 locuri.
Peste inca 5 ani, in 1990, China era deja pe locul 6, in urma Statelor Unite, Japoniei, Germaniei, Italiei si Frantei.
In 1995, Top 5 al celor mai puternice economii din lume arata astfel: SUA, Japonia, China, Germania, India.
Incapand din anul 2000, China este a doua cea mai puternica economie din lume, dupa Statele Unite, iar la ora actuala, specialistii in economie estimeaza ca, in 2020, China ar putea devein tara cu cel mai mare PIB din lume.
Aceasta realitate si, mai mult, aceasta previziune ingrijoreaza, in mod firesc, Statele Unite, care-si vad pentru prima oara amenintata pozitia de lider economic mondial.
Ingrijorarea este sporita si de faptul ca deficitul comercial al Statelor Unite pe relatia cu China este urias: 419 miliarde de dolari in 2018, in cerstere cu 12% fata de deficitul inregistrat in 2017.
Deficitul total al balantei comerciale a Statelor Unite in 2018 a fost de 621 de miliarde de dolari, cel mai mare inregistrat in ultimii 10 ani, dupa deficitul de 709 miliarde inregistrat in 2008, anul recesiunii.
In momentul de fata, Statele Unite si China sunt cap la cap in cursa pentru treapta cea mai inalta a podiumului puterii economice mondiale, iar dinamica schimburilor comerciale dintre cele doua tari plaseaza China in avantaj.
Impreuna, Statele Unite si China genereaza cca 40% din PIB-ul mondial dar, in vreme ce exporturile Statelor Unite in China au crescut de la 3,9 miliarde de dolari in 1985 la 116,2 miliarde de dolari in 2015, exporturile chinezesti in Statele Unite au crescut, in acelasi interval de timp, de la 4,8 miliarde de dolari la 481,9 miliarde de dolari.
Pus in fata acestei situatii, presedintele Trump a decis sa actioneze si, incepand din 2018, a inceput sa impuna produselor importate din China taxe suplimentare si s-a angajat sa continue sa o faca, pentru a descuraja importul de produse chinezesti.
Tipul acesta de "solutii" pare sa devina o marca inregistrata a presedintelui american care, confruntat cu o problema reala, are reflexul de a interveni asupra efectulor acesteia, in loc sa identifice cauzele si sa incerce sa le elimine.
Construirea unui zid la granita cu Mexicul si introducerea de taxe suplimentare la marfurile de import (inclusiv la cele din Uniunea Europeana, fiindca si pe aceasta relatie SUA inregistreaza deficit comercial) nu vor rezolva problemele, ba dimpotriva, vor genera noi disfunctii.
Revenind la sport, preocuparea lui Trump cand vede ca un competitor este pe cale sa-l ajunga si chiar sa-l intreaca este de a-l impinge si a-l obstructiona pe acesta in loc sa se straduiasca sa alerge el mai repede.
In sport, o astfel de atitudine este sanctionata cu descalificarea. In politica, unde regula este ca nu exista nicio regula, o astfel de practica este permisa.
Sursa foto: pexels.com