de Mihai Balescu
la 26 Nov. 2017 Exclusiv
Astfel, atunci cand o multinationala face o investitie intr-o tara – construieste o fabrica, deschide o banca sau exploateaza un camp petrolifer – ea creeaza slujbe pentru forta de munca autohtona si totodata transfera in tara respectiva un know-how si un anumit model de a face afaceri prin care se pun bazele unei cresteri economice pe termen lung.
Dar impactul cel mai mare, in special cand vorbim despre tarile sarace, s-ar putea sa nu-l aiba slujbele create sau modelul de afaceri implementat, ci insesi produsele/serviciile comercializate.
De pilda telefonia mobila introdusa in Africa de firma Vodafone, cu servicii ce merg de la comunicarea prin SMS pana la mobile banking, a facut mult mai mult decat sa le permita oamenilor sa palavrageasca ori de cate ori au chef. Ea le-a oferit acestora posibilitatea sa-si caute un job, sa fie mai eficienti in activitatea desfasurata, sa faca tranzactii bancare sau pur si simplu sa obtina mai rapid marfurile/serviciile de care au nevoie.
Ca sa nu mai vorbim despre campania dusa de Unilever in India, prin care oamenii din 18.000 de sate au fost incurajati sa se spele cat mai des cu sapun pe maini (cu sapun Lifebuoy produs de Unilever, desigur), fapt care a redus cu 40% riscul contractarii unor boli digestive.
Concluzia e clara: prin investitiile pe care le fac in noi tehnologii si prin practicile corporatiste care duc la scaderea costurilor, companiile internationale reusesc sa puna la dispozitia tuturor bunuri sau servicii esentiale, care altfel ar fi ramas accesibile doar unei elite formate din cetatenii tarilor bogate.
Comentarii