Efectul PIB - Romania a ajuns 'tigrul' Europei, dar ramanem si saracii Europei

Efectul PIB - Romania a ajuns 'tigrul' Europei, dar ramanem si saracii Europei fondul mondial internationaleconomia romanieisaraciebanca mondialapib

Specialistii revendica din ce in ce mai mult renuntarea la PIB ca indicator de dezvoltare economica si trecerea la indicatori care sa depisteze corect bunastarea populatiei. Motto:"intr-un cuvant PIB-ul masoara totul in afara de lucrurile care fac ca viata sa merite sa fie traita" (Robert Kennedy)
Tara  de marime medie in Europa si neinclusa pe fluxurile de energie, de materie si de informatii esentiale din lume - ceea ce o marginalizeaza si o tine in obscuritate - Romania nu a avut si nu are veleitati deosebite in ceea ce priveste comentarea statutului sau economic. Suntem ceea ce hotarasc altii sa fim si incercam sa nu suparam pe nimeni. Suntem prieteni cu Fondul Mondial International, cu Banca Mondiala, cu Uniunea Europeana, cu NATO, cu OCDE, etc, etc.

Toti prietenii nostri ne judeca in raport de Produsul Intern Brut (PIB)  si mai ales de PIB/locuitor. In baza acestei notite contabile ne atragem si prestigiul international. Mai conteaza ,desigur, agentii de notare recunoscuti – Moodys, S&P, Fitch- care ne dau note sub forma de litere mari. Astazi suntem BBB-, departe de supremul AAA. Aceste litere sunt compuse si impuse tot pe baza PIB-ului.

Premierul Grindeanu este cel mai stralucit exponent al “scolerului” obedient si fara pretentii, pe plan international. Mai mult decat atata, transforma obedienta si modestia in calitati supreme ale elevului eminent : a crescut dezvoltarea economica de cand a venit el la carma si asta dovedeste ca  este un premier de exceptie al unui “tigru european” (apelativul dat Romaniei datorita ritmului de crestere econmica) de exceptie.

Faptul ca saracia populatiei creste, abandonul scolar creste, lipsa de educatie creste, inrautatirea starii de sanatate a populatiei creste si speranta de viata scade, nu conteaza pentru acest premier - contabil. Domnule prim-ministru : populatia nu resimte de nici o culoare succesul dumneavoastra in calitate de elev obedient si modest. In nici un caz nu sare intr-un picior pe motiv ca am fi devenit tigrii Europei. Nu sare pentru ca nu poate, nu are nici putere si nici motivatie.

In schimb, populatia noastra (mai corect spus, majoritatea ei) merita sa stie ca traieste prost datorita unor elucubratii . Ea ar putea sa inteleaga ca  traieste prost pe motiv de  “ignoranta voluntara” adoptata de guvernanti. Daca cineva o duce rau si i se repeta in continuu ca o duce bine, s-ar putea ca pana la urma sa creada acest lucru si sa moara rapid ,dar multumit.

O expresie directa a acestei “ignorante voluntare” este insasi maniera de a defini Produsul Intern Brut. Am utilizat pentru explicatii un material care mi-a placut: “Le PIB, une mesure qui ne dit pas tout”, Olivier Zajec, Le Monde diplomatique, 2012, reeditat pe 25.5.2017.

Timp de decenii masurarea PIB a “definit” dezvoltarea. Ce valoare are insa aceasta ierarhie fondata numai pe cresterea cantitativa, ignorand total dimensiunea calitativa a dezvoltarii? Nu se traieste mai bine in centrul devastat al Detroit-ului decat intr-o familie de pescari din Insulele Capului Verde, desi PIB-ul arata net avantajul de a trai in Detroit.

In mod clasic, PIB este definit ca principalul indicator economic de masurare a productiei economice realizata in interiorul unei tari. Prin PIB se cuantifica valoarea totala a producerii de bogatie, de la un an la altul, efectuata de agentii economici: menajuri (gospodarii), intreprinderi, administratii publice.

PIB/locuitor incearca sa cuantifice nivelul de viata si puterea de cumparare a populatiei interesate.
Pentru a calcula PIB trebuie ca totul sa poate fi contabilizat.

Nimeni nu a acordat  o importanta prea mare spuselor lui Simon Kuznets, inventatorul PIB-ului, in 1934 : “ masurarea venitului national poate cu dificultate sa evalueze bunastarea unei natiuni”.

Abia in martie 1968 Robert Kennedy, candidat al democratilor pentru alegerile prezidentiale, a spus :  “PIB nu tine cont de sanatatea copiilor nostri, de calitatea educatiei lor, de lumina bucuriei din ochii lor. Nu masoara frumusetea poeziei noastre sau soliditatea casatoriilor noastre. Nu se pune problema ca PIB-ul sa evalueze calitatea dezbaterilor noastre politice sau integritatea reprezentantilor nostri. Nu tine seama de curajul nostru, de intelepciunea si cultura noastra (…), intr-un cuvant PIB-ul masoara totul in afara de lucrurile care fac ca viata sa merite sa fie traita”.

Mai putin lirici, economistii au subliniat limitele PIB-ului prin aceea ca se masoara cresterea economica intr-un an de zile fara a putea servi ca indicator al bogatiei. In si mai mica masura poate masura  bunastarea unei populatii. Acest lucru a fost confirmat de raportul Meadaws al Clubului de la Roma (1972) si de lucrarile economistilor James Tobin si William Nordhaus. Toti si-au propus sa gaseasca un alt indicator al calitatii vietii

Din pacate aceste initiative nu au avut nici un efect : PIB-ul a dominat in continuare inca 40 ani ca indicator al dezvoltarii , fara nici o concurenta. Conditiile sociale de productie – si de existenta- au ramas in continuare basme de adormit copiii.
S-a facut un joc de picioare de catre institutiile internationale. De exemplu functionarii de la ONU au inventat o serie de indicatori care se voiau mai umani:

- Indicele de saracie umana;
- Indicele de dezvoltare umana;
- Indicele de progres veritabil;
- Indicele de sanatate sociala;
- Indicele bunastarii economice.
S-a dovedit ca toti acesti indici nu au fost decat simpli “ponderatori” ai PIB-ului.

Dupa anul 2005 apar cativa indici interesanti.

- Indicele democratiei: creat in 2007 de jurnalul The Econmist. Masoara in 167 tari nivelul de democratie luand in consideratie 5 criterii: pluralismul politic in alegeri; libertatile civile; guvernanta; participarea; cultura politica.

- Indicele de vulnerabilitate umana: masoara  fragilitatea fiecarei regiuni la schimbarile climatice. Sunt analizate 3 domenii:

- sanatate si mediu: numar de decese datorate bolilor intestinale, mortalitatea infantila datorata bolilor respiratorii si mortalitatea juvenila

- satisfacerea nevoilor umane: proportia populatiei subnutrite si fara acces la apa potabila;

- riscurile naturale: riscul mortalitatii din cauza catasrofelor naturale.

- Indicele viabilitatii environamentale: dezvoltat intre 1999 si 2005 de Universitatile Yale si Columbia. Se noteaza cu valori de la 0 la 100 un numar de 146 tari si se analizeaza capacitatea lor de a proteja mediul si de a asigura dezvoltarea durabila a populatiei lor : bunastare si sanatate pe termen lung. Se iau in consideratie posibilitatea lor de a gestiona resursele naturale, nivelul de poluare si gestionarea bunurilor comune.

Iata ca miza schimbarii sau renuntarii la PIB, mai ales in contextul crizei economice actuale, nu mai este de natura statistica ci politica si fliozofica.

CMPEPS (Comisia de masurare a performantelor economice si progresului social) din Franta spune lucrurilor pe nume : “exigenta de a trece de la o evaluare a activitatii comerciale la o evaluare a bunastarii este din ce in ce mai presanta...Politica ar trebui sa aiba ca scop  nu cresterea PIB ci cresterea bunastarii in cadrul societatii”.

PIB a fost transpunerea modelului american care coreleaza cresterea economica cu progresul. Iata de ce se impune reexaminarea masurarilor macroeconomice si monolitice ale FMI fundamentate pe unilateralismul indicatorilor clasici. De altfel, insasi FMI resimte deja acest lucru. Referindu-se la Grecia, unul din bunii sai elevi, a constatat ca se aplica butada “operatia reusita, pacientul mort”. Insasi FMI-ul cere ca o parte din datoria Greciei sa fie anulata.

PIB-ul actual are multe bube:

-  nu tine cont de externalitatile negative ale cresterii economice: deteriorarea mediului si a climatului social;
- tine cont de consumul de resurse naturale dar nu face distinctia intre resurse regenerabile si neregenerabile;
- nu este interesat de consecintele negative ale poluarii;
-PIB-ul nu a provocat nici o alerta in criza economica actuala;
- PIB-ul permite agentiilor de notare sa zburde cu intreprinderile si statele si sa le distruga, de multe ori, existenta, in baza unor rumori provocate de indicatorii lor stabiliti foarte arbitrar. De exemplu, jurnalul La Tribune constata in septembrie 2011 ca Air France valora in bursa mai putin decat pretul de catalog a 5 avioane A380 iar Accor valora jumatate din valoarea hotelurilor sale. Dintr-o remanenta inexplicabila, nici o societate multinationala nu a luat inca decizia de a inceta sa mai depinda de cotatii irationale.

Iata cum traim! Inca! Daca vom sti mai bine niste lucruri, probabil ca ne vom lasa mai putin “aburiti” de guvernantii care isi servesc singuri, contabiliceste, mingea la fileu.