Eradicarea saraciei extreme este un proiect umanitar sau un model cinic de business pentru Banca Mondiala?
Conform ultimelor cifre date publicitatii de Banca Mondiala, saracia extrema, in intreaga lume, s-a diminuat in ultima perioada, adica a scazut numarul oamenilor care sunt nevoiti sa traiasca cu doar 2 dolari pe zi.
Fata de saracia relativa, care masoara decalajele dintre veniturile populatiei, saracia extrema (absoluta) masoara numarul oamenilor ale caror venituri (si cheltuieli) nu depasesc 2 dolari pe zi.
Conform Bancii Mondiale, in anul 1990, 1,9 miliarde de oameni din intreaga lume traiau sub pragul saraciei extreme.
In 2013, numarul acestora ajunsese la 804 milioane, in vreme ce in anul 2015, saracia extrema afecta 736 de milioane de oameni.
Obiectivele declarate ale Bancii Mondiale, asa cum sunt ele enuntate pe site-ul institutiei, sunt "eradicarea saraciei extreme si promovarea unei prosperitati impartasite si durabile."
Institutia bancara si-a propus atingerea primului obiectiv inainte de anul 2030.
Desi, global, numarul persoanelor care traiesc in saracie extrema a scazut, in anumite regiuni ale lumii numarul acestora a crescut. Astfel, in Africa subsahariana, numarul celor care traiesc in saracie extrema a crescut cu 8,2 milioane de oameni din anul 2013 incoace, in vreme ce in intreaga Africa sunt 413 de milioane de saraci (2015) fata de doar 278 de milioane in 1990.
Daca in Africa subsahariana traiesc 41% dintre saracii lumii, Banca Mondiala estimeaza ca procentul va creste pana la 90% in anul 2050.
Razboaiele, conflictele, instabilitatea politica sunt cauzele care au facut ca si in alte regiuni ale lumii saracia extrema sa inregistreze cresteri. Tarile astfel afectate sunt grupate in Orientul Mijlociu si in Nordul Africii, regiuni in care saracia extrema afecta, in 2015, 18,6 milioane de oameni fata de 9,5 milioane in 2013.
Fata de cele de mai sus, unii specialisti in economie afirma ca preocuparea Bancii Mondiale pentru "eradicarea saraciei" este doar un model cinic de business. Mai precis, ca Banca Mondiala ar fi realizat faptul ca persoanele si tarile care se situeaza sub pragul saraciei absolute traiesc, de fapt, in afara sistemului bancar si, pentru a le atrage inauntrul acestuia, ar trebui sprijinite sa realizeze un minimum de venituri, astfel incat sa devina eligibile pentru a contracta imprumuturi.
Odata intrate in malaxorul contractelor cu banca exista riscul ca persoanele/tarile respective sa-si depuna drept gaj chiar viitorul.
Sursa foto: pexels.com
