Istoria unei inventii care a revolutionat economia mondiala: codul de bare

In 1932, Wallace Flint, un student in economie, a dezvoltat in lucrarea sa de diploma ideea potrivit careia clientii marilor magazine ar putea sa foloseasca niste cartele pe care sa-si noteze ce cumparaturi doresc sa faca. Acestea trebuiau introduse intr-un sistem de citire, care activa un mecanism ce aducea marfurile la destinatar. Din pacate, sistemul de citire era greoi si foarte scump, asa ca ideea a fost abandonata.Totusi, ea a anticipat ceea ce urma sa se intample peste cativa ani.

Primul pas in aparitia sistemelor de coduri de bare a fost facut in 1948, cand un student, Bernard Sliver, a auzit o discutie pe holurile Institutului Tehnologic Drexel din Philadelphia: directorul unui lant de magazine de alimentatie il ruga pe decanul facultatii sa gaseasca o solutie pentru strangerea automata a informatiilor despre produse.

Sliver a discutat despre aceasta solicitare cu prietenul sau, Norman Joseph Woodland, un asistent in varsta de 27 de ani care preda la Institut, si acesta a fost captivat de subiect.

Ideea lui a fost sa foloseasca urme de cerneala care straluceau la lumina razelor ultraviolete si care sa poata fi in acest mod. Si nu a mai durat mult pana cand el a realizat primul cod de bare liniar: „Am prelungit in jos punctele si virgulele din codul Morse”, isi aminteste Woodland, „si astfel am obtinut linii mai groase sau mai subtiri”.

Primii clienti ai sistemelor de coduri de bare

In primavara anului 1969, firma Computer Identics a instalat primele doua sisteme de coduri de bare din lume: unul la General Motors, pentru a monitoriza productia si distributia de piese auto si altul la General Trading Company, pentru a facilita distributia de usi pentru nave. Sistemele de coduri de bare erau foarte simple, dar ele au demonstrat potentialul urias pe care il aveau pentru industrie.

Industria alimentara a fost cea care a dat impulsul necesar noii tehnologii. La mijlocul anilor '70, marile companii din domeniu au infiintat ad hoc un comitet care sa coordoneze folosirea codurilor de bare. Pentru ca activitatea casierilor sa fie mai usoara, comitetul a stabilit ca etichetele care au coduri de bare sa poata fi citite din aproape orice unghi si de la distante destul de mari. Deoarece urmau sa fie reproduse in milioane de exemplare, etichetele trebuiau sa fie ieftine si usor de tiparit. De asemenea, pentru a fi accesibile, echipamentele de citire trebuiau sa se amortizeze in maxim doi ani si jumatate.

Un studiu din acea perioada aprecia ca industria va economisi 150 milioane de dolari anual prin adoptarea sistemelor de coduri de bare, care erau de doua ori mai rapide decat orice alte metode utilizate anterior de casieri.

Un pas inainte: standardizarea sistemelor

Aparitia unui sistem de numerotare unic in lume, la data de 3 aprilie 1973, a permis ca orice cod de pe orice produs sa poata fi citit si inteles in orice magazin echipat corespunzator.

Astfel, codurile de bare s-au transformat dintr-o curiozitate tehnica intr-un adevarat triumf economic. Echipamentele de citire au devenit simple si destul de accesibile datorita aparitiei laserului si a circuitelor integrate. (Cand Woodland si Sliver au avut prima data ideea realizarii unui cod de bare, le era necesar un perete plin de circuite si intrerupatoare care sa faca ceea ce face astazi un microcip.)

Pe data de 26 iunie 1974, in supermarketul Marsh din localitatea Troy, Ohio, un simplu pachet de guma de mestecat devenea primul produs vandut cu ajutorul unui scaner.

Tehnologia codurilor de bare se extinde

Folosirea scanerelor a fost un proces dificil la inceput. Cel putin 85% dintre produse trebuiau sa aiba un cod de bare pentru ca echipamentele sa se amortizeze. Cand acest nivel a fost atins, la sfarsitul anilor '70, vanzarea de sisteme de coduri de bare a luat avant. In 1978, mai putin de 1% dintre magazine lucrau cu echipamente de citire, la mijlocul anilor '80 procentul era de 10%, trei ani mai tarziu ajunsese la 33%. Iar restul e istorie.

Interesant este ca tehnologia codurilor de bare a patruns si in alte domenii. Cercetatorii au atasat albinelor placute subtiri cu coduri de bare pentru a studia obiceiurile acestor insecte, pacientii din spitale au bratari de identificare pe baza de astfel de coduri, codurile de bare apar pe documente de afaceri si chiar pe echipamentul atletilor.

European Article Numbering (EAN) este comitetul international care asigura un numar unic de inregistrare pentru fiecare produs in parte. Centrul de conducere se afla la Bruxelles, dar exista cate o filiala in fiecare tara.

Sursa foto: www.pexels.com