Temeri legate de stagflatie: conflictul din Ucraina ne poate impinge inapoi in anii '70

Criza de stagflatie din anii '70 s-a incheiat abia atunci cand banii au inceput sa se obtina tot mai greu, ceea ce a dus la cresterea somajului, la reducerea cererii si ca urmare, la scaderea abrupta a preturilor. Doar cresterea ratelor dobanzilor nu a rezolvat problema. 

 

Acum suntem inca departe de aceasta situatie. BCE a inceput sa ia masuri. "Cea mai importanta decizie luata in cadrul reuniunii noastre de politica monetara a fost de a separa potentialele cresteri ale ratei dobanzii de achizitiile de active", a declarat vicepresedintele Luis de Guindos. 

 

In prezent, Uniunea Europeana se afla la cea mai scazuta rata a somajului din ultimii 22 de ani. In Romania, rata somajului a fost de 5,9% in ultimul trimestru al anului 2021, aratand o crestere de 0,6% fata de trimestrul anterior. Rata de ocupare a fortei de munca este de 62,1%, mai mica decat cea de 66% de dinaintea pandemiei, ceea ce arata ca exista mai putini oameni care sa ocupe posturile disponibile.  

 

In Statele Unite exista o criza de oameni pregatiti care duce la cresteri salariale. De Guindos spune ca in Europa "nu am vazut inca niciun semn ca majorarile salariale ar fi prea mari si ar impinge preturile in sus. Acelasi lucru este valabil si pentru asteptarile privind inflatia. Cu toate acestea, este probabil ca inflatia sa ramana mai ridicata pentru mai mult timp decat se anticipase inainte de razboi".

 

In 1964, in Statele Unite, inflatia era putin peste 1% pe an, a inceput sa creasca la mijlocul anilor '60 si a ajuns la peste 14 procente in 1980. Un factor foarte puternic de crestere a inflatiei fost reprezentat de crizele energetice repetate care au crescut costurile petrolului si au redus masiv cresterea economica a SUA. Prima criza a fost creata de embargoul petrolier arab din 1973 si a durat aproximativ cinci luni. 

 

In aceasta perioada, pretul titeiului a crescut de patru ori plafonandu-se la o valoare care a rezistat pana la revolutia iraniana din 1979. 

 

Aceasta a declansat cea de-a doua criza, tripland costul petrolului. Cerealele au avut, de asemenea, o crestere abrupta a preturilor in anii ‘70. O crestere rapida a cererii globale de cereale si seminte oleaginoase a declansat cresterea preturilor din 1971-1974. O cercetare a Bancii Mondiale arata ca politicile comerciale restrictive au contribuit in mod substantial la cresterile de preturi din anii '70. Factorii principali au fost socurile exogene ale ofertei sau cererii, nivelurile scazute ale stocurilor, comportamentul speculativ si raspunsurile statelor prin politici comerciale restrictive. 

Te-ar putea interesa si: Primul semn al RECESIUNII in SUA: care e legatura cu Wall Street si de ce se tem investitorii

Din cauza ingrijorarilor legate de aprovizionare, pretul petrolului fluctueaza in jurul valorii de 100 de dolari, cu maxime apropiate de 140 de dolari. Preturile cerealelor sunt in crestere galopanta. Deoarece Ucraina si Rusia reprezinta 29% din productia mondiala de grau, unele tari incep sa interzica exporturile unor cereale care pot oferi mijloace de subzistenta cetatenilor lor. Egiptul, care este unul dintre cei mai mari importatori de grau ucrainean, a interzis exporturile de grau, faina, linte si paste fainoase si fasole fava. Aceasta masura creste valul de protectionism alimentar la nivel mondial. Moldova, Serbia si Ungaria au interzis toate exporturile de anumite cereale. Indonezia, cel mai mare exportator de uleiuri comestibile din lume, inaspreste controlul asupra exporturilor. Turcia, principalul exportator de faina, ii permite ministrului agriculturii sa ajusteze exporturile, daca este necesar. 

 

Un alt factor al hiperinflatiei din anii '70 venea din mandatul Fed, avand ca obiective ocuparea maxima a fortei de munca, preturi stabile si rate moderate ale dobanzii pe termen lung. Insa o teorie economica afirma ca inflatia si somajul sunt invers corelate. Somajul scazut declanseaza o crestere a salariilor care duce la cresterea cererii, ceea ce duce la o inflatie mai mare.  

 

Cautand solutii pentru a limita inflatia anilor '70 fara a provoca populatiei prea multa durere indusa de somajul ridicat, administratia Nixon a introdus controlul salariilor si al preturilor intre 1971 si 1974. 

 

Desi a incetinit temporar cresterea preturilor, efectul secundar a fost cresterea mare a penuriei, in special de alimente si energie. Administratia Ford a esuat, de asemenea, in incercarea de a limita inflatia printr-un program de masuri voluntare de descurajare a cheltuielilor si de incurajare a economiilor. 

 

Atunci cand Fed a introdus masuri de limitari monetare si control al creditelor la inceputul anului 1980, ratele dobanzilor au crescut brusc, apoi au scazut pentru scurt timp si au crescut din nou. Activitatea de creditare a scazut, somajul a crescut, iar economia a intrat intr-o scurta recesiune in primele 7 luni. Inflatia a scazut, dar a ramas ridicata chiar si atunci cand economia si-a revenit in a doua jumatate a anului 1980. 

 

Fed a continuat sa lupte impotriva inflatiei ridicate cu o combinatie de rate ale dobanzii mai mari si o crestere si mai lenta a rezervelor. Economia a intrat din nou intr-o recesiune si mai severa, care a durat mai mult de un an. 

 

Rata somajului a crescut pana la aproape 11%, cheltuielile gospodariilor au scazut, iar inflatia a continuat sa scada si ea. La sfarsitul recesiunii, inflatia anuala a revenit sub 5%. In cele din urma, aceasta a ajuns pana la o medie de numai 3,5% in a doua jumatate a anilor 80, somajul s-a redus, iar economia a intrat intr-o perioada de crestere sustinuta si de stabilitate. Marea Inflatie se incheiase. 

Te-ar putea interesa si: Pune-ti banii la adapost, in vremuri tulburi: ce trebuie sa stim despre investitiile in timpul conflictelor si al stagflatiei