Cum a fost inventata cartea de credit
credit cardbank of americafair isaac and company1958
Cartea de credit ne populeaza viata cotidiana din 1958. Ea a fost impusa oarecum fortat de catre banci si ne-a schimbat modul de viata
Cartea de credit a devenit un gadget indispensabil oameniilor de astazi. A aparut acum cateva decenii. Pierderea sau furtul ei sunt un dezastru pentru pagubuit. Este necesara ca aerul si ca sarea in bucate
Aflam mai multe informatii despre intrarea ei oarecum fortata in viata noastra din materialul “Comment a ete invente la carte de credit”, Helene Richard , Le Monde diplomatique, 2016.
America si-a schimbat stilul de viata atunci cand, in 1958, la mijlocul lunii septembrie, Bank of America a scos primele 60.000 carti de credit in linistitul orasel Fresno din California. Mici dreptunghiuri de plastic au fost impartite oamenilor , fara ca ei sa le fi cerut. Noua ani mai tarziu, mai multe banci din Chicago reediteaza operatia si inunda orasul cu 5 milioane de dreptunghiuri de plastic. Unele au ca adresanti detinuti, decedati, copii si ...cainele basset numit Alice Griffin. Cainele primeste o scrisoare de felicitare pentru faptul ca a fost ales “client privilegiat” al unor restaurante chic din oras. Cred ca s-a bucurat, sincer.
Mii de clienti se bucura de aceasta oferta de bani imediata. Multi au dificultati in a rambursa banii. Bancile au pierderi uriase : 25 milioane de dolari , la valoarea din 1967.
Cu toate acestea actiunea a avut un succes enorm. De ce ?
In acea perioada, bancile americane incercau sa depaseasca o problema de complementaritate. Ce inseamna asta ? Se zice ca doua bunuri sunt complementare daca se pot consuma impreuna. Altfel spus, cererea unuia depinde de cererea celuilalt . In aceasta situatie se incadrau si cartile de credit : un consumator nu opteaza pentru serviciul oferit de cartea de credit decat daca exista un numar suficient de mare de magazine care o accepta.; reciproc, magazinele nu se doteaza cu terminale pentru cartile de credit decat daca pot inregistra un numar mare de plati cu cardul.
Dupa parerea vice-presedintelui Bank of America distribuirea non- solicitata de carduri “era singura maniera de a convinge comerciantii ca vor fi suficient de multi titulari de carti de credit pentru a accepta ca rentabil acest mod de plata”
In 1970 “pasajul in forta” al bancilor in distribuirea cartilor de credit este recunoscut oficial ca fiind ilegal. Prea tarziu insa. Bancile au castigat partida. Cardurile intrasera in obiceiul cotidian de a face cumparaturile si circulau deja in 49 din cele 50 de state ale SUA. 29 milioane de americani, adica 20% din populatia adulta, le-au folosit cel putin odata in 1970.
Succesul acestui mod de plata se explica si prin dezvoltarea precoce, la americani, a consumului pe credit. Inca de la mijlocul secolului XIX se cumparau cu plata esalonata masini si mobila. Unii comercianti distribuiau carduri clientilor fideli, valabile numai in magazinele lor. Stramosul cartii de credit a aparut inca din 1950 : Diners Club Card. Era valabil pentru cumparaturi de divertisment si pentru restaurante. Noutatea acestui card era acceptarea lui de mai multe tipuri de magazine si introducerea unei terte entitati intre vanzator si cumparator
In final, Bank of America se multumeste sa extinda acest sistem la toate magazinele echipate cu un terminal , cu pretul de a pierde informatii despre titularii cardurilor : daca un comerciant lua decizia de a opri inscrierea clientului pe carnetul lui electronic de vanzare pe datorie, pentru ca era un rau platnic, banca nu lua cunostinta de acest lucru. Iata de ce bancile au luat masuri de a dezvolta tehnici de evaluare a solvabilitatii celor ce faceau impumuturi.
La inceputul anilor 1960 s-au deschis celebrele birouri de acordare a creditelor Fair Isaac and Company. Aici lucrau agenti specializati care colectau maximum de informatii pe un mare numar de indivizi pentru ca in final sa atribuie o nota (scor) fiecarui candidat in functie de anumite caracteristici- profil social, situatie financiara, antecedente in creditare . In functie de scorul obtinut se acorda o anumita suma la creditare, pentru o anumita durata si cu o anumita dobanda. Acesti agenti au jucat un rol important in asigurarea securitatii creditarii in America...pana la criza “subprime” din 2007-2008. Atunci , s-a dovedit ca acest sistem avea , de fapt, multe falii. In principiu, s-au acordat credite unor persoane instabile financiar si social, numai pentru profitul de moment al unor agenti financiari. Problema majora s-a dovedit a fi nu incertitudinea ci lipsa de independenta a evaluatorilor.
Aceasta ar fi povestea romantata a cardului de credit. Mai sunt, desigur, si alte aspecte. Din punctul meu de vedere, cardul este o forma perfecta prin care statul iti controleaza cheltuielile si evalueaza domeniile tale de interes. In sejurul meu francez am cumaparat de la Fnac un televizor mic, pentru bucatarie. Aveam un televizor pentru care plateam deja abonament. La o luna dupa cumpararea micului ecran mi-a venit o scrisoare prin care eram solicitat sa platesc taxe si pentru al doilea televizor. Daca cumparam televizorul cu bani pesin aceasta scrisorae nu mi-ar fi parvenit. De altfel , aveam in Franta multi prieteni care nu cumparau nimic cu cardul, din varii motive. M-au sfatuit sa fac acelasi lucru. Pe vremea aceea, 2000-2003, nu se faceau insa cumparaturi on-line, avantajoase, pentru care cardul este indispensabil.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
