de Vlad Strunescu
la 22 Sep. 2019 Exclusiv
Fanfare "live" sau muzica inregistrata, urland din difuzoare; dansuri, cuvantari, gratare-ncinse si mese-ntinse. Asa vine toamna, de obicei, foarte bogata, in aceasta tara asa-zis saraca.
In Bucuresti, de exemplu, parcurile mustesc de targuri, in care producatori, antreprenori, intermediari vand cam tot ce se poate dintre felurile de mancare care se preteaza sau care au fost inventate sa se preteze la prepararea si consumarea "la botul calului".
Preturi? Din moment ce lumea este buluc, inseamna ca-s acceptabile. Pacat ca pretul litrului de must nu-i asezat de Institutul National de Statistica in cosul de "delicatese" care masoara inflatia. Cea mai populara licoare a toamnei romanesti costa tot 10 lei, ca acum vreo doi-trei ani.
In rest, 3 lei un ceai, tot 3 lei o cupa de inghetata; 5 lei o limonada, 5 lei o prajitura, tot 5 lei o cafea "la pahar mic", 10 lei o cafea "la pahar mare"; 8 lei o placinta si 20 de lei un preparat din carne pe gratar.
Cozi sunt la toate gheretele care vand cele de mai sus, dar, in dreptul gratarului, nu numai carnurile sfaraie, ci si clientii si banii.
Pe langa faptul ca sunt foarte atenti la igiena, baietii de acolo gatesc si servesc la foc continuu, la propriu si la figurat. Sunt spirt. In cel mult 20 de secunde, culeg carnea rumenita, o ambaleaza-n foaie de paine si… altu’ la rand.
Ii ajuta si faptul ca vand un singur sortiment, iar acesta este cantarit sa ajunga cam pe o juma’ de masea.
Asadar, trei clienti pe minut, 60 de lei in buzunare. Nu-i rau deloc.
Daca luam in calcul numai orele de varf ale targului - sa zicem vreo trei - asta inseamna 540 de clienti. Inmultit cu 20 de lei, egal 10.800 de lei. Inmultit cu trei zile de targ, fac 32.400 de lei.
In pastelul de peisaj de targ, de vanzari grele si de ingrediente usoare, lipseste, totusi, ceva esential. Nu sarea sau piperul, nici ceapa sau rosiile. Se pare ca, la mare inghesuiala, se poate si fara el. Este vorba despre bonul fiscal si casele de marcat care-l "rodesc".
La zecile de tarabe, chioscuri, gherete din parcul respectiv, cu mare dever, era una bucata casa de marcat si... atat. Atat, nu numai pentru ca era unica, ci si pentru ca - sa vezi surpriza! - "domnu' care stie sa umble cu ea este plecat un pic..."
Daca pe Nichita Stanescu il incerca celebra "Emotie de toamna", pe multi vanzatori ambulanti nu prea-i incearca emotia unui control, cu toate ca si ei vor si cer Sanatate, Educatie, Justitie, Siguranta, nimerirea tintei de deficit bugetar.
In conditiile in care, statul asta, asa cum este el, a redus TVA la alimente la 9% si, la unele produse chiar la 5%, iar Ministerul Finantelor Publice s-a luptat sa lege casele de marcat de serverele ANAF si vrea - pe buna dreptate - ca si automatele de cafea, de sandvisuri si de orice altceva sa elibereze bon fiscal, in burice de targuri, din burice de ditamai capitala, ziua-n amiaza mare, bonuri fiscale… yok.
Foto: pixabay
Foto: pixabay
Comentarii