Intamplarile care schimba destine !

Intamplarile care schimba destine ! site webclientiportofoliu

Prin vara anului 2000 ne-am mutat in casa noua, undeva aproape de Bucuresti, intr-un cartier nou de case. Eram incantat ca vom avea curte, vecini de toate varstele, dar mai ales camera mea. La bloc imparteam camera cu sora mea si a fost mai greu, mai ales ca ne bateam pe acelasi calculator, dulap si pat. De acum toate se vor schimba, ne-a spus mama. 

A fost cea mai frumoasa vacanta, mai ales ca terminasem clasa a opta, luasem capacitatea cu nota buna si intrasem la liceul de informatica. Se anunta o vara lunga, plina de provocari si aventuri care nu au intarziat sa apara. Am cunoscut vecinii destul de repede, inca de cand caram cutiile din apartament. Calin a venit sa ne ajute, un pusti de aceeasi varsta cu mine.

Ne-am imprietenit, am petrecut zilele pe bicicleta descoperind imprejurimile, iar seara stateam la povesti pe terasa lui, mai ales ca parintii nostri se vizitau destul de des. Sora mea la acea vreme era pasionata de pietre, cred ca a strans toate pietrele interesante, spunea ea, din cartier. Si alaturi de alte cateva fetite s-au apucat de pictat pietre. Am ras de ele la inceput, pentru ca erau cateva puncte colorate imprastiate pe niste pietre diforme, nu inteleg ce li sa parea atat de interesant la ele. Dar punctele s-au transformat in scurt timp in pisicute negre, pestisori, umbrele in asfintit sau valurile marii transpuse in dimensiuni mici, culori tari care aveau nevoie de multa indemanare. Usor, usor numarul de piere se marea, pentru ca in fiecare zi, macar o ora era rezervata acestei activitati. In plus, vopselele pe care le foloseau erau rezistente la apa. Tata le-a ajutat cu noile produse, pentru ca dupa o ploaie rapida de vara, primele pietre s-a sters, iar Maria, sora mea, a plans jumatate de zi dupa pietrele cu stele care acum erau doar simple pietre.

Tata i-a promis ca in weekend vor merge la un magazin de prin centru, se pare ca citise el despre el, si vor cumpara culori rezistente la apa. Au reusit sa picteze aproximativ 100 de pietre si s-au gandit ca a venit momentul sa faca si ceva bani. Au inceput sa deseneze cateva afise pe care le-au pus in portile vecinilor, prin care anuntau primul targ de pietre pictate manual din cartier. Era a doua zi, la ora 18, iar succesul lor le-a dat aripi, dupa ce un vecin le-a spus ca primele start up s-a nascut la noi in cartier, fiind infiintat de zece fetite cu varsta de unsprezece ani. Au avut succes, au vandut peste trei sferturi din pietre. Bravo, fetelor, sunteti vedete de acum, dar ar trebui sa va cunoasca si ceilalti locuitori ai comunei noastre si, de ce nu, chiar din satele vecine. Ce ar fi sa va faceti o pagina de prezentare, sau un grup in care sa-i invatati si pe alti copii sa picteze. Chiar trebuie sa stie lumea de voi. Mai ales ca fratele tau va fi elev la informatica, asa ca internetul si calculatorul sunt foarte cunoscute lui. Ce spui, crezi ca poti face asta? Asa vei deveni si tu cunoscut, poti avea primul tau prim proiect realizat si, de ce nu, chiar primii bani castigati.

Era cea mai buna idee a acelei veri care s-a transformat in timp intr-o afacere. Este adevarat ca am cautat mult pe internet filmulete despre creare site web, cum sa faci cel mai bun site, ce elemente trebuie sa cuprinda, ce texte si fotografii ar trebui sa folosesc. Inceputul a fost greu pana am ales tema adecvata pentru fete, dar ele erau atat de fericite pe masura ce le aratam ce mai descoperisem, incat in scurt timp au avut si prima lor comanda.

Apoi, prin luna august, primaria a organizat un targ de producatori locali si fetele au fost invitate sa participe si ele. Le-am facut cateva afise pe care le-au impartit vizitatorilor, unde am mentionat si site-ul lor de prezentare, pagina de facebook si comenzile nu au intarziat sa apara. Am fost foarte mandru de mine, pentru ca tata spunea ca eu, chiar daca sunt omul din spate am reusit sa le pun pe ele in varf. Asa s-a nascut prima noastra afacere de copii, a continuat cu alte cateva idei de adolescenti, o prezenta online constanta, si, bineinteles, prima afacere de oameni maturi. Acum realizam site-uri profesionale pentru orice companie care are nevoie de o prezenta online constanta.

Sunt deschis oricarui client, mai ales daca ma intreaba despre cum am ajuns sa am propria mea firma fiind atat de tanar. Le place postea mea de succes, sunt interesati de ceea ce au realizat fetele mai departe, dar mai ales despre portofoliul nostru de clienti, oameni care ne reprezinta cu succes.

Vreti sa stiti ce au mai facut fetele? Au continuat inca vreo doua veri cu pietrele pictate, mergeau la targurile locale, isi expuneau frumos marfa, afisele si invatau pe oricine dorea cum sa picteze cu sufletul. Pentru ca asa au realizat ele, din pasiune. Apoi au fost nevoie sa abandoneze proiectul pentru ca trei dintre ele, inclusiv sora mea, s-au inscris la liceul de arta. Au continuat cu pictura, dar acum au trecut la panza. Au avut propria lor expozitie primavara aceasta in cadrul unui proiect de salvare a satelor si a traditiilor romanesti. Sunt mandru de ele, pentru ca mutarea noastra la casa ne-a schimbat complet valorile vietii. Ne-a invatat sa fim aproape de oameni, de probleme lor, am invatat sa pretuim si sa ingrijim toate pisicutele abandonate din cartier. Dar mai presus de toate, am reusit sa aducem in fata multe firme, prin site-urile pe care le-am realizat de-a lungul timpului.