"Tine minte, sfarsitul nu-i aici" - (po)vesti frumoase din vremea pandemiei

Tine minte, sfarsitul nu-i aici - (po)vesti frumoase din vremea pandemiei De la inceputul acestui an, de cand pandemia COVID-19 a capatat "recunoastere oficiala", vestile rele s-au tinut lant. Pana acum, in intrega lume, peste 32 de milioane de oameni s-au imbolnavit si aproape 1 milion si-au pierdut viata. Economia mondiala a intrat in recesiune, iar specialistii estimeaza ca actuala criza este/ va fi mai grava decat cea din 2009. Pe fondul vestilor proaste, care au devenit un "fapt divers", mai stralucesc, din fericire, si farame de frumusete, bunatate, umanitate.
Traim, de la inceputul acestui an, impresurati, urmariti, asaltati de vesti proaste. In presa, insa, vestile proaste "se vand" bine. Cand vestile proaste lipsesc din portofoliul de subiecte in cadrul unei sedinte de redactie, ele sunt inventate. Pentru ca fac audienta, cresc tirajele, fac trafic, fac, in ultima instanta, bani.

Vestile bune nu se prea bucura de audienta, drept pentru care nu li se acorda atentie.

Sa incercam sa cautam cateva vesti bune prin maracinisul vestilor rele. Ati auzit ceva despre (po)vestile astea?

Dupa ce a fost inchisa la inceputul pandemiei, Opera din Barcelona si-a reluat reprezentatiile, in iunie, cu un concert transmis online. Toate cele 2.292 de locuri din sala au fost ocupate. Auditoriul a fost format exclusiv din plante, care au fost apoi daruite personalului medical din spitalele unde erau tratati bolnavii de COVID.

De la inceputul pandemiei, Mia Villa, o fetita de 3 ani din Stillwater (New York), a gatit, ajutata de mama sa, peste 1.000 de prajituri pe care le-a trimis personalului medical din cele mai apropiate spitale. Fiecare prajitura a fost insotita si de un desen.

Cornelia Vertenstein, o supravietuitoare a Holocaustului in varsta de 92 de ani din Denver (Colorado), ofera, online, de la inceputul pandemiei, lectii gratuite de pian.

Doi tineri din Verona s-au cunoscut, stand fiecare in balconul propriei locuinte, in perioada de izolare de la inceputul pandemiei. S-au indragostit si urmeaza sa se casatoreasca dupa ridicarea restrictiilor.

Tom Moore (100 de ani), un veteran britanic din al doilea Razboi mondial, a facut 100 de ture ale propriei gradini, sprijinit de cadrul cu ajutorul caruia se deplaseaza. A sperat astfel sa primeasca, de la donatori, 1.000 de lire sterline pe care sa le depuna in conturile spitalelor de stat. Spre marea sa surpriza, Tom Moore a primit donatii de 32 de milioane de lire sterline, iar centenarul veteran a fost innobilat de Regina Angliei.

Un cuplu de britanici care urma sa se casatoreasca pregatise o petrecere pentru 120 de invitati. Din pricina restrictiilor, s-au casatorit cu doar doi martori, iar tot meniul comandat pentru petrecere l-au donat personalului medical din mica localitate Hull (East Yorkshire).

La inceputul pandemiei, in Needham (Massachusetts, SUA),o persoana care a ramas necunoscuta a cumparat toate florile dintr-o florarie care ar fi trebuit sa traga obloanele din pricina restrictiilor. Florile au fost trimise, prin curier, locuitorilor orasului.

Cand autoritatile britanice au luat decizia de a inchide restaurantele, terasele si pub-urile, localurile din mai multe orase din Marea Britanie au donat toate stocurile de alimente perisabile catre serviciul de Ambulanta si spitalele de stat.

Mai putin mediatizate, acestea sunt doar cateva dintr-un lung sir de intamplari pozitive petrecute in perioada pandemiei. Iar ele sunt purtatoare de incredere si de speranta.

"Sfarsitul nu-i aici" – a tradus Florian Pittis versurile lui Bob Dylan – "Death is not the end". Si amandoi au avut (si au) dreptate.

Sursa foto: maxpixels.net