Nymphomaniac volumul I: Uma scapa turma...
nymphomaniacvolumul iuma thurmanjoe
Cum ar fi ca un roman, o nuvela sa inceapa cu un mare spatiu gol, cu doua pagini albe, numerotate si atat, fara o litera, fara niciun alt semn? Cum ar fi ca un editorial publicat intr-un ziar tiparit sau intr-o varianta electronica sa aiba la inceput un blank mare cat lipsa de inspiratie?
S-ar obtine vreun efect artistic? S-ar gandi cititorii ca-i asteapta vreo minunatie, niste revelatii, o capodopera? Foarte putin probabil.
Din fericire pentru el, un realizator de film isi permite luxul de a tine camera nemiscata pe... nimic, exact cat timp vrea, transformand-o intr-un aparat de fotografiat mort precum un cadru ucis la developare de o raza de lumina.
Ei bine, filmul "Nymphomaniac" incepe si continua secunde rele cu un ecran negru, care-i da prilej unui tanar proaspat calificat pentru pragul de spectator adult sa puna-n gura mare o intrebare de pusti de clasa a treia la care rade gasca lui venita sa vada un film despre o nimfomana pe care probabil ca si-o imaginau arzand de pasiune, debordand de pofte.
In schimb, lui Joe, eroina principala, “la tinerete”, nici macar nu-i place sexul si, colac peste… pupaza, fata are tot atat de mult sex appeal sau, pe romaneste, vino-ncoa, cam cat o coaja de nuca.
Ochii-i sunt goi ca sufletul pe care Joe probabil incearca sa-l umple facand sex fara noima, fara pasiune dar care, pret de-o penetrare sau, mai rar, de-un orgasm, o scapa de singuratate.
Desigur, faptul ca are “succes” la barbati spune multe despre multi barbati, la fel cum - fara legatura cu filmul - faptul ca unele femei se lasa maltratate de sotii lor pe care, chipurile, ii iubesc si care, tot chipurile, le iubesc spune multe despre multe femei…
Joe este un fel de Sherezada nimfomana... dar care nu istoriseste 1001 de povesti in tot atatea nopti, ci ii spune, in doua nopti si doua volume filmografice, povestile a cel putin 1001 amanti, nu vreunui calif, ci unui milostiv batranel (foarte bine interpretat de Stellan Skarskard).
Numai ca, spre deosebire de povestirile Seherezadei, unele pline si ele de sex, cele ale lui Joe sunt... plictisitoare si prostesti.
De exemplu, o adolescenta trista sparge pusculita lu' fra'su si pleaca impreuna cu prietena ei, la fel de trista, cu trenul. Dar, din cate se vede, cu banii respectivi nu-si cumpara bilete, ci "marele premiu" (o pungulita cu bomboane) al unei intreceri intre ele doua, intrecere constand in care are mai multe relatii sexuale in acel tren.
Unde este capodopera, ce ar trebui sa te dea pe spate, care este marele mesaj, cand pe acelasi "premiu" ajung sa se vanda, in realitate, niste tinere sarace si cu banii si cu duhul?
Chiar si cadrele explicite cu si despre sex sunt chinuite si nu prea fac diferenta intre un "film" pe care-l vezi la orice colt de internet si unul asa-zis de arta.
In afara de Skarskard, merita scris despre cat de bine isi joaca rolul Uma Thurman. Unica scena in care apare este cu adevarat consistenta, dramatica, ironica, exact asa cum nu este tot filmul...
Unul plictisitor daca, chiar si in treacat, apuci sa vezi stirile romanesti, preponderent cu violuri, crime, accidente, mizerie umana si o... capodopera poate, pentru cine credea, pana sa-l vada, ca toti oamenii aflati in libertate sunt zdraveni la cap, pentru cine are impresia ca traieste intr-o lume in care toate femeile sunt niste printese sau cel putin doamne, purtate spre altaruri, pe-un covoras de petale de trandafir, de printisori...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
