Factori mai putin evidenti care alimenteaza reticenta fata de vaccinare

Factori mai putin evidenti care alimenteaza reticenta fata de vaccinare La inceputul lui decembrie 2021, in lume se administrasera 8,5 miliarde de doze de vaccin anti-Covid. Este, de departe, cea mai vasta actiune de sanatate publica din istorie, dar totodata si cea mai prost directionata. In timp ce tarile sarace duc lipsa de doze de vaccin, tarile bogate au din belsug, dar refuza sa le foloseasca. Iar motivele care stau la baza acestui refuz sunt complexe.
Reticenta fata de vaccinare, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, este una dintre primele 10 amenintari la adresa sanatatii publice.

Aceasta reticienta intarzie practic eradicarea bolilor contagioase si e clar ca, pana cand nu vor fi intelesi factorii care o alimenteaza, ea va fi foarte greu de depasit.

Acesti factori sunt in primul rand psihologici.

Aici intra, de exemplu, o stima de sine nu prea solida, care face ca oamenii (unii dintre ei) sa ia in calcul teoriile conspirationiste, pentru ca asta le induce o parere pozitiva despre propria inteligenta (doar ei sunt capabili sa vada mistificarile guvernantilor privind vaccinarea).

Alt factor: modul cum comportamentul uman este puternic motivat de recompense. Perspectiva unor recompense amplifica un anumit comportament si cu cat acestea sunt mai rapide, mai clare, mai tangibile, cu atat reactiile pe care le declanseaza sunt mai intense.

E un lucru care devine evident cand faceti comparatia intre placerea instantanee adusa de junk food si beneficiile mai subtile, pe termen lung, aduse de o dieta sanatoasa. Dieta sanatoasa nu prea castiga niciodata.

Si treaba asta se aplica si un cazul vaccinarii, al carei beneficiu este de asemenea subtil si pe termen lung – nu te imbolnavesti. Este practic un „non-eveniment”, o consecinta greu si de perceput, daramite de catalogat drept „recompensa”.

Al treilea factor il constituie un fenomen psihologic numit „omission bias” care se refera la tendinta oamenilor de a crede ca intr-o anumita situatie, daca au de ales intre a actiona si a nu actiona, cea de-a doua varianta este de preferat.

Concret, in situatia de fata, ei cred ca daca actioneaza (se vaccineaza) apar cu siguranta efecte adverse pe care le considera mult mai periculoase decat boala (putin probabila si, oricum, usoara) pe care ar dobandi-o daca nu actioneaza (nu se vaccineaza).

Si, in fine, al patrulea factor, vaccinarea poate deveni victima propriului ei succes. Astfel, cand rata de vaccinare creste, rata imbolnavirilor scade, ceea ce face ca din ce in ce mai putini oameni sa experimenteze efectele dure ale trecerii prin boala. Si, neavand idee de aceste efecte, multi devin receptivi la propaganda anti-vaccin, ceea ce duce la… scaderea ratei de vaccinare.

Vedeti cazul pojarului. Cu o rata de vaccinare a copiilor care atinsese la un moment dat 96%, Romania nu prea mai avea treaba cu aceasta boala. De la 540 de cazuri la 100.000 de locuitori in 1978 ajunsese la 0,16 cazuri in 2000, ceea ce constituie un succes extraordinar dupa orice standarde.

Apoi, pana in 2017, rata de vaccinare a scazut la 86% pentru prima doza si la 75% pentru a doua, iar rezultatele s-au vazut imediat. Romania a traversat o epidemie de pojar, ca multe alte tari din Europa. Astfel ca in 2018 s-au inregistrat 83.540 de cazuri la nivelul intregului continent, fata de doar 5.273 cu doi ani inainte.

Mai sunt insa si factori culturali care contribuie la reticenta fata de vaccinare. Iar la factori culturali intra tot ce oamenii aud de mici in familie, in scoala si mai tarziu in societate – lucruri care se fixeaza in fiinta lor si care cu greu mai pot fi schimbate. Si exemplul cel mai clar aici este… religia.

Astfel, in 2003, populatia din nordul Nigeriei, preponderent musulmana, a refuzat vaccinul anti-poliomelita care i-a fost pus la dispozitie de o companie din SUA, temerea fiind ca americanii au declansat o vasta actiune anti-islam dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. A fost nevoie de aducerea de loturi noi de vaccin fabricat in Pakistan, o tara musulmana, pentru ca respectiva campanie de vaccinare sa poata fi dusa la bun sfarsit.

Concluzia e urmatoarea:
omul are o minte intortocheata si mereu surprinzatoare. Iar invingerea pandemiei Covid-19 nu va fi posibila pana cand autoritatile nu vor privi rezistenta la vaccinare ca o mare problema emotionala, sociala si culturala si nu vor aplica solutii personalizate, adaptate fiecarei situatii in parte.

Sursa foto: www.pexels.com