Totul (nu) va fi bine
coronavirus romaniacovid 19 romaniaeducatie romaniaanalfabetism functional
Se spune ca e bine sa te fereasca Dumnezeu sa traiesti vremuri interesante. Daca ne gandim un pic, nu prea a existat vreme din istoria lumii care sa-i fi adormit de plictisitoare ce a fost pe cei care au apucat-o.
Asa ca orice ne trezeste din prea marile noastre certitudini vine ca un soc sau ca un de atac de panica.
Cand asta se intampla, constatam cu surprindere ca optimismul bazat pe nimic nu (mai) functioneaza, ca zenul s-a ofilit ca florile-n glastra, ca lozincile si sloganurile vorbe-n vant.
Mai grav, dupa ce ca ne place la nebunie sa ne amagim pe noi insine, vrem sa impartasim din... intelepciune copiilor spunandu-le si facandu-i sa creada (caci in cine sa aiba incredere daca nu in parintii lor?) ca... totul va fi bine, ba ii mai si punem, printre teme si lectii, sa lipeasca pe termopane coli cu aceasta lozinca.
A-i invata pe copii ca, indiferent de situatie, totul va fi bine echivaleaza cu a nu-i pregati pentru viata, de cele mai multe ori, dura, cel putin ca un prag de usa.
In loc de asta, ar trebui sa-i invatam ca vietile tuturor, de la regi, regine si printese (la care, din pacate, ii determinam sa viseze) pana la cea mai de jos treapta a ierarhiei sociale, sunt facute din bine si din rau si ca depinde (si) de fiecare dintre noi ce "cantitate" avem din cele doua.
Tocmai mandria noastra, prea marea siguranta si lozincile aparent pline de semnificatii, dar goale precum o tigva de cal verde mort pe tapetul de pe pereti, ne-au adus aici.
Autoritatile italiene care nu au inchis, in cel mult 24 de ore granitele, cand au vazut rata de raspandire si de mortalitate din nordul tarii si-au zis ca totul va fi bine, de ce sa se alarmeze si de ce sa-i panicheze pe oameni? Poate pentru a le salva vietile lor si pe cele ale multor milioane de europeni.
Si superspreaderul de coronavirus, care l-a impartit cu nemiluita intr-un spital Bucuresti si-o fi zis ca n-are ce sa se-ntample, caci - nu-i asa? - totul va fi bine, mai ales daca niste medici isi dau viata pentru el cu aceeasi usurinta cu care-si da el masca jos pentru a le tusi-n fata.
Si insul care, cu diagnosticul de coronavirus confirmat in bagaje, s-a urcat in avionul de Madrid cu destinatia Bucuresti si-a zis ca totul va fi bine, care-i problema? Pai, de exemplu, problema este chiar el si poate mii ca el despre care este posibil sa aflam cat de curand.
Marti seara, dupa ce a anuntat inchiderea restaurantelor, ministrul afacerilor noastre interne, Marcel Vela, a facut un apel la... maturitate si intelepciune, adica la forma suprema de inteligenta combinata cu ampla sau macar cu o foarte concentrata experienta.
In tara cu un procent urias de analfabeti functional - este un fapt nu o parere, un fapt care-si demonstreaza existenta zilnic - a face un astfel de apel echivaleaza cu utilitatea indemnului la spalatul des (!) pe maini, in tara in care foarte multe gospodarii au... toaleta-n curte si care inregistreaza una dintre cele mai mici rate de consum de sapun.
In afara de asta, cati hotelieri, companii de taximetrie, companii aeriene, firme isi igienizau, dezinfectau mijloacele de productie inaintea pandemiei de coronavirus? De ce nu o faceau? Pentru ca… cine s-ar fi gandit ca nu totul va fi bine?
In permanenta, vietile noastre atarna de un fir de ata, de fapt, vietile noastre sunt un fir de ata. Daca, multa vreme, nu este deranjat, atunci, capatam incredere si ni se pare ca firul este de otel, cand, de fapt, tot timpul a fost o biata bucatica de bumbac.
Conditia umana este fragila si umila. Numai noua ni se pare ca suntem tari, pana cand ceva, cum ar fi un organism microcelular dar multiplicabil de miliarde de ori, ne reaminteste sau ne invata ca nu este deloc asa.
Pana nu ne ajunge cutitul la os, nu credem. Pana nu simtim rasuflarea fetida a unei nenorociri in propria ceafa sau in fata in care ne stranuta sau ne tusesc unii, ne amagim ca... totul va fi bine. Mai degraba se lipeste apa de gasca sau clatita de tigaia de teflon decat invatatura de noi.
In conditiile astea, cum sa-nteleaga multi ca sanatatea individuala echivaleaza cu sanatatea colectiva, inclusiv cu sanatatea colectiva a locurilor lor de munca?
Cat timp ne vom hrani cu lozinci, viata va tot veni peste noi si ne va gasi, de cele mai multe ori, nepregatiti de nimic, suprinsi, cu gura cascata.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML